ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea în contencios administrativ
înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 24 octombrie 2008,
reclamantul B.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de
Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 5228 din 19 septembrie 2008 emisă de
pârâtă
Motivele de fapt și de drept care au
stat la baza acțiunii.
Reclamantul a arătat că este îndreptățit
să i stabilească calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr.
189/2000, întrucât a fost evacuat, împreună cu familia sa, din localitatea
Putna, în localitatea Sânnicolaul Mare, din cauza persecuțiilor etnice.
Hotărârea instanței de fond.
Curtea de Apel Suceava, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 138 din 14
noiembrie 2008 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B.L.,
în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava.
Motivele de fapt și de drept care au
format convingerea instanței de fond.
Instanța de fond a reținut că,
reclamantul nu a făcut dovada că a fost evacuat în localitatea Sânnicolaul
Mare, în sensul prevederilor art. 1 lit. g) din Legea nr. 189/2000 modificată,
respectiv din cauza persecuțiilor etnice.
II. Reclamantul B.L. a declarat recurs
împotriva sentinței nr. 138 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru
nelegalitate, susținând în esență că, a făcut dovada calității sale de refugiat
din localitatea Putna cu înscrisurile depuse (referat nr. 512544 din 7 iunie
1944 al Circumscripției a V-a de control, adresa nr. 982/2008 a Direcției
Județene Suceava a Arhivelor Naționale și declarațiile autentificate ale
martorilor B.Ș. și C.L.).
Examinând sentința atacată, față de
critica formulată în recurs, probele administrate în cauză, dispozițiile legale
incidente pricinii, precum și potrivit art. 304
1
C. proc. civ., se
constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Prin Legea nr. 189/2000 legiuitorul a
urmărit să acorde drepturi compensatorii persoanelor care au fost victime
și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă
că reclamantul, minor fiind a fost evacuat împreună cu familia sa, urmare
măsurilor luate de Statul Român pentru protejarea cetățenilor săi, (evacuarea a
fost efectuată potrivit planului de evacuare întocmit de prefectură, din cauza
mișcărilor de front, în timp de război.
Ca atare, mutarea reclamantului dintr-o
localitate în alta nu a fost determinată de persecuții etnice ci de evenimente de
război, reclamantul fiind cetățean român, de etnie română, născut în
localitatea Putna, județul Suceava.
În consecință, se va respinge recursul
declarat de reclamant ca nefondat, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.L.
împotriva sentinței nr. 138 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava,
secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26
martie 2009.