ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3661/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția de comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 februarie 2006, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 51 din 6 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de stare civilă și un „Extras de pe tabloul nominal de locuitori evacuați și stabiliți definitiv în comuna Bascovele, județul Argeș, până la data de 28 aprilie 1944, privind pe G.G.”, eliberat de Arhivele Naționale, arătând că, împreună cu familia sa, în anul 1944, a fost evacuată din localitatea Botoșani, unde își aveau domiciliul, în localitatea Bascovele, județul Argeș, ca urmare a avansării frontului. Prin sentința civilă nr. 81 din 12 aprilie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând, în esență, că nu s-a făcut dovada, printr-unul din mijloacele de probă prevăzute de lege, că evacuarea ar fi fost consecința unor persecuții etnice.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, reclamanta, reiterând motivele și argumentele invocate în fața instanței de fond. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate [lit. c)] sau evacuată din locuința pe care o deținea [lit. g)]. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuții materializate sub forma refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate, respectiv sub forma evacuării. Este, așadar, necesar ca părăsirea, de către persoana în cauză, a localității sale de domiciliu, respectiv evacuarea, să fi fost consecința unor persecuții etnice suferite de aceasta.

Or, așa cum rezultă din chiar susținerile recurentei-reclamante, evacuarea acesteia și a familiei sale din localitatea de domiciliu și, implicit, refugiul acestora într-o altă localitate au fost determinate de avansarea frontului, neavând, așadar, ca temei criterii de natură etnică. Cum evacuarea recurentei-reclamante și a familiei sale, precum și refugiul acestora din localitatea de domiciliu, nu au fost consecința unor persecuții etnice exercitate asupra lor, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.E. împotriva sentinței civile nr. 81 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2006.