ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2341/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamantul D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 5322 din 29 iunie 2009 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. 2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza acțiunii. Reclamantul a arătat că în luna martie 1945, împreună cu familia sa compusă din 5 persoane au primit ordin de a evacua locuința din loc. Belcești, jud. Iași, în loc. Bascov, jud. Argeș. A mai susține reclamantul că plecarea din refugiu a fost motivată și de faptul că, dacă ar fi rămas sub ocupație sovietică, ar fi fost expuși unor măsuri represive.

3. Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.225 din 9 noiembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul D.M., a dispus anularea Hotărârii nr. 5322 din 29 iunie 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Suceava și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 pentru perioada 07 aprilie 1944-06 martie 1945. 4. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Instanța de fond a reținut că, reclamantul a făcut dovada că a fost evacuat în localitatea Sânnicolaul Mare, în sensul prevederilor art. 1 lit. g) din Legea nr. 189/2000 modificată, respectiv din cauza persecuțiilor etnice.

II. Pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava a declarat recurs împotriva sentinței nr. 225 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, din documentele depuse de contestator nu reiese că acesta și familia acestuia a fost evacuat din loc. Belcești, jud. Iași, în loc. Bascov, jud. Argeș, datorită persecuțiilor etnice, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată și completată. Examinând sentința atacată, fată de critica formulată în recurs, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Prin Legea nr. 189/2000 legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii persoanelor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fot modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost evacuat, refugiat, expulzat sau strămutat în altă localitate. Din conținutul textului menționat, rezultă că în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii nu se face nici o diferențiere între persoanele care, din motive etnice, au fost evacuate, refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate, legiuitorul urmărind ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români care au avut de suferit consecințele persecuțiilor etnice.

De asemenea, trebuie precizat că vor beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 persoanele care, suferind persecuții din motive etnice au fost evacuate, refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul, în luna martie 1944, împreună cu familia sa a primit ordin scris de a evacua locuința din localitatea Belcești, jud. Iași, în loc. Bascov, jud. Argeș ( a se vedea extrasul eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Argeș). Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, mutarea reclamantului și a familiei acestuia, într-o altă localitatea decât cea de domiciliu, chiar justificată pe relații de serviciu, constituie persecuție etnică.

Ca atare, mutarea reclamantului dintr-o localitate în alta a fost determinată de persecuții etnice și nu de evenimente de război, reclamantul fiind cetățean român, de etnie română, născut în comuna Belcești, jud. Iași. Mai mult decât atât, având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse Hotărârea nr. 2506 din 30 martie 2009, emisă de Casa Județeană de Pensii Iași, respectiv Hotărârea nr. 17368/151 din 20 mai 2009 emisă de Casa de Pensii a Municipiului București prin care s-au admis cererile formulate de sora reclamantului, respectiv tatăl acestuia, cu consecința stabilirii calității de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și acordării unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, se prezumă că și acesta este îndreptățit a i se recunoaște calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de actul normativ menționat.

In consecință, se va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 225 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.