ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2341/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

1.

Obiectul acțiunii.

Prin

acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel

Suceava, reclamantul D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 5322 din 29

iunie 2009 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

2.

Motivele de fapt și

de drept care au stat la baza acțiunii.

Reclamantul

a arătat că în luna martie 1945, împreună cu familia sa

compusă din 5 persoane au primit ordin de a evacua locuința din loc.

Belcești, jud. Iași, în loc. Bascov, jud. Argeș.

A mai

susține reclamantul că plecarea din refugiu a fost motivată

și de faptul că, dacă ar fi rămas sub ocupație

sovietică, ar fi fost expuși unor măsuri represive.

3.

Hotărârea

instanței de fond.

Curtea

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr.225 din 9 noiembrie 2009 a admis

acțiunea formulată de reclamantul D.M., a dispus anularea

Hotărârii nr. 5322 din 29 iunie 2009 emisă de Comisia pentru

Aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Suceava

și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000 pentru perioada 07 aprilie 1944-06 martie 1945.

4.

Motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței de fond.

Instanța de fond a reținut că, reclamantul a făcut

dovada că a fost evacuat în localitatea Sânnicolaul Mare, în sensul

prevederilor art. 1 lit. g) din Legea nr. 189/2000 modificată, respectiv

din cauza persecuțiilor etnice.

II.

Pârâta

Casa Județeană de Pensii Suceava a declarat recurs împotriva

sentinței nr. 225 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că, din documentele

depuse de contestator nu reiese că acesta și familia acestuia a fost

evacuat din loc. Belcești, jud. Iași, în loc. Bascov, jud. Argeș,

datorită persecuțiilor etnice, în sensul prevederilor art. 1 din

Legea nr. 189/2000, modificată și completată.

Examinând

sentința atacată, fată de critica formulată în recurs,

probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente

pricinii, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se

constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente.

Prin

Legea nr. 189/2000 legiuitorul a urmărit să acorde drepturi

compensatorii persoanelor care au fost victime și/sau au avut de suferit

ca urmare a persecuțiilor etnice.

Potrivit

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fot modificată prin

Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții

etnice, în sensul că a fost evacuat, refugiat, expulzat sau strămutat

în altă localitate.

Din

conținutul textului menționat, rezultă că în ceea ce

privește acordarea drepturilor compensatorii nu se face nici o

diferențiere între persoanele care, din motive etnice, au fost evacuate,

refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate, legiuitorul

urmărind ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni

români care au avut de suferit consecințele persecuțiilor etnice.

De

asemenea, trebuie precizat că vor beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000

persoanele care, suferind persecuții din motive etnice au fost evacuate,

refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate, indiferent

dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului

român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state.

Din

înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul, în luna martie

1944, împreună cu familia sa a primit ordin scris de a evacua

locuința din localitatea Belcești, jud. Iași, în loc. Bascov, jud.

Argeș ( a se vedea extrasul eliberat de Arhivele Naționale - Direcția

Județeană Argeș).

Așa

cum în mod corect a reținut și instanța de fond, mutarea

reclamantului și a familiei acestuia, într-o altă localitatea decât

cea de domiciliu, chiar justificată pe relații de serviciu,

constituie persecuție etnică.

Ca

atare, mutarea reclamantului dintr-o localitate în alta a fost determinată

de persecuții etnice și nu de evenimente de război, reclamantul

fiind cetățean român, de etnie română, născut în comuna

Belcești, jud. Iași.

Mai

mult decât atât, având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse

Hotărârea nr. 2506 din 30 martie 2009, emisă de Casa

Județeană de Pensii Iași, respectiv Hotărârea nr. 17368/151

din 20 mai 2009 emisă de Casa de Pensii a Municipiului București prin

care s-au admis cererile formulate de sora reclamantului, respectiv tatăl

acestuia, cu consecința stabilirii calității de beneficiari ai

Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare

și acordării unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945, se prezumă că și acesta este

îndreptățit a i se recunoaște calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de actul normativ menționat.

In

consecință, se va respinge recursul declarat de pârâtă ca

nefondat, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 225 din 9

noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.