ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1592/2009

Asupra contestației în

anulare de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă la Înalta Curte de Casație și

Justiție la data de 16 ianuarie 2009,

L.I.I., în nume propriu și în calitate de

reprezentant al SC L.C.I.I.I.I. SRL, Fundația Științifică Internațională D.M.

și Fundația Științifică L.C.I.I.I.I., a formulat contestație în anulare

împotriva Deciziei penale nr. 4019 din 4 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr.

801/45/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu precizarea că motivele le

va depune ulterior.

La termenul de judecată din

29 aprilie 2009 contestatorul a precizat că își întemeiază cererea pe disp. art.

386 lit. c) și d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 4019

din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți au fost respinse, ca nefondate, recursurile

petenților L.I. și ale fundațiilor și societăților recurente, reprezentate de

același petent, împotriva sentinței penale nr. 70 din 10 iunie 2008 a Curții de

Apel Iași, în materia reglementată de art. 278

1

C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea

în principiu a cererii de contestație, în raport de îndeplinirea condițiilor

cumulative prev. de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., constată că aceasta este

inadmisibilă.

Motivele invocate numai

formal sunt dintre cele prev. de art. 386 C. proc. pen., însă, în fond, nu se regăsesc

în cauză.

Așa cum s-a arătat,

instanța de recurs, a cărei decizie este contestată, a fost investită cu soluționarea

recursurilor împotriva unei hotărâri la fond prin care a fost respinsă plângerea

petiționarilor împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată, adoptate de

Parchetele de pe lângă Judecătoria și Tribunalul Iași, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Printre soluțiile posibile prevăzute

de art. 278

1

alin. (8) lit. a) – c) C. proc. pen., în rezolvarea

plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată, nu se află și aceea de încetare a procesului penal, pentru vreunul

dintre cazurile arătate de art. 10 alin. (1)  lit. f) - i)

1

C. proc.

pen.

De altfel, în calitate de persoană

vătămată în cauzele în care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale,

contestatorul L.I. nici nu avea temei sau interes să invoce existența vreunei

cauze de încetare a procesului penal, nici nu a invocat o astfel de cauză, fiind

interesat de criticarea hotărârilor civile pronunțate de magistrații împotriva cărora

a formulat plângerile penale.

Cel de-al doilea motiv de

contestație invocat, respectiv existența a două hotărâri definitive pronunțate

pentru  aceeași faptă împotriva unei persoane, prev. de art. 386 lit. d) C.

proc. pen., nu se regăsește, de asemenea, în cauză.

Acest caz de contestație, ca

de altfel, și cel precedent, prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., nu a

fost motivat de contestator iar din verificarea dosarului nu rezultă dovezi în

susținerea acestuia.

Față de cele ce preced,

contestația în anulare urmează să fie respinsă, ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului

L.I., în nume propriu și ca reprezentant al celorlalți contestatori, la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu disp. art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorii L.I.I., SC L.C.I.I.I.I. SRL,

Fundația Științifică Internațională D.M. și Fundația Științifică L.C.I.I.I.I.

împotriva Deciziei penale nr. 4019 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 801/45/2007.

Obligă contestatorul L.I.I.

în nume propriu și ca reprezentant al societăților contestatoare, la 200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 aprilie 2009.