ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2148/2009

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19 februarie 2009 SC A.D. SA MIOVENI a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3176 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând ca în contradictoriu cu SC C.N.C.D. SA Pitești să se desființeze decizia atacată, cu consecința rejudecării recursului. Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 318 C. proc. civ., precizând că a luat cunoștință de conținutul hotărârii la data de 5 februarie 2009 când a fost eliberată o copie de pe hotărâre. În motivarea contestației în anulare s-a susținut în esență că prin cererea de recurs a solicitat examinarea hotărârii instanței de fond conform art. 304 1 C. proc.

civ. raportat la art. 304 pct. 7, având în vedere că instanța de fond a motivat hotărârea în ceea ce privește motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. b) C. proc. civ. doar cu referire la motivele pe care le-a invocat pentru al treilea capăt de cerere, omițând să analizeze motivele esențiale invocate pentru anularea primelor două capete de cerere.

În acest sens a susținut că a motivat primul capăt de cerere pe inexistența convenției arbitrale ca urmare a faptului că nu există absolut nicio legătură între operațiunea comercială de cumpărare de piese de către subscrisă și contractul arbitrabil, respectiv actele sale adiționale, care reglementau doar vânzarea de piese de către subscrisa, iar cel de-al doilea capăt de cerere pe inexistența convenției arbitrale ca urmare a faptului că operațiunea comercială de vânzare a pieselor de către intimată către clienții săi este reglementată de un contract nearbitrabil care are numărul 40/1654/2002 și nu de contractul arbitrabil nr. 40/1653/2002. Totodată s-a mai susținut că în motivarea hotărârii de recurs se regăsesc erori materiale (de fapt) instanța confundând contractul arbitrabil 40/1653/2002 cu cel nearbitrabil 40/1654/2002.

La termenul din 22 septembrie 209 instanța, din oficiu, a invocat și pus în discuția părților excepția tardivității declarării contestației în anulare în raport de prevederile art.319 C. proc. civ.. Excepția este întemeiată. Prin decizia nr. 3176 din 30 octombrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de reclamanta SC A.D. SA MIOVENI împotriva sentinței nr. 108/F-C din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Aceste prevederi legale stabilesc, așadar, termenul în interiorul căruia poate fi promovată o contestație în anulare având ca obiect o hotărâre dată în recurs și nesusceptibilă de aducere la îndeplinire pe cale de executare silită, ele instituind un termen de 15 zile ce începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, însă nu după trecerea unui an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Decizia în speță face parte din categoria hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, prevăzute de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. În cauza de față, contestatoarea a luat cunoștință de hotărâre la data de 18 decembrie 2008 când i s-a eliberat certificatul aflat la fila 70 din dosarul nr.225/1/2008, iar contestația în anulare s-a declarat data de 19 februarie 2009, astfel că termenul de 15 zile la care face referire art. 319 alin. (2) teza a II-a era împlinit la data promovării cererii.

Susținerea contestatoarei din cuprinsul cererii în sensul că a luat cunoștință de hotărâre la data de 5 februarie 2009 când i-a fost eliberată la cerere, o copie de pe hotărârea motivată, va fi înlăturată întrucât nu s-a făcut o dovadă în acest sens, iar din mențiunile cuprinse în hotărâre rezultă că aceasta a fost redactată încă din decembrie 2008, astfel că și în raport de aceste date contestația este tardiv formulată. Având în vedere cele arătate, precum și faptul că nu s-a făcut dovada introducerii contestației în termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., obligație ce-i incumbă contestatoarei, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca fiind tardiv declarată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.D. SA MIOVENI împotriva deciziei nr. 3176 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca tardiv declarată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2009.