ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1326/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 1 septembrie 2008, Baroul Bacău, Uniunea Națională a Barourilor din România, s-a adresat Înaltei Curți, cu plângere formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea rezoluției din 24 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 85/P/2008, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale față de B.V., cu privire la infracțiunea de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. (1) C. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție prin sentința nr. 2116 din 26 noiembrie 2008, a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Curții de Apel Bacău, instanță de fond competentă în raport de calitatea intimatului B.V., avocat în cadrul Baroului Bacău.

Curtea de Apel Bacău, astfel investită, a verificat propria competență de soluționare a plângerii în raport de disp. Legii nr. 79 din 26 martie 2007 prin care s-a modificat art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în sensul că a stabilit în competența curții de apel, printre altele și judecarea infracțiunilor săvârșite de avocați. Astfel, din conținutul adresei nr. 80 din 19 februarie 2009 eliberată de Baroul Bacău, s-a reținut că intimatul B.V. nu este avocat înscris pe tabloul avocaților din acest barou, conform Legea nr. 51/1995, așa încât în lipsa acestei calități și având în vedere infracțiunea pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, respectiv denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. (1) C. pen., Curtea de Apel Bacău, a constatat că Judecătoria Bacău este competentă să soluționeze cauza ca primă instanță conform art. 25 C. proc.

pen., declinând competența în favoarea acestei instanțe. Împotriva sentinței penale nr. 33 din 26 februarie 2009 pronunțată în sensul descris de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, petiționara Baroul Bacău, Uniunea Națională a Barourilor din România, a declinat recurs. Recurenta a apreciat că în mod greșit s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Bacău, deși aceasta aparținea Curții de Apel Bacău, în raport de calitatea intimaților respectiv B.V. avocatul în cadrul baroului și P.I., comisar șef IPJ Bacău. Examinând calea de atac, cu judecarea căruia Înalta Curte a fost investită, se constată că este inadmisibilă pentru considerentele care vor fi arătate. Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituție, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesual penale.

Corespunzător acestei prevederi, legea procesual penală, respectiv art. 385 1 C. proc. pen., stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar. Hotărârea pronunțată în cauză conform art. 42 C. pen., fiind o hotărâre de desesizare, nu este supusă niciunei căi ordinare de atac apel sau recurs, fiind conform alin. (3) de sub același articol definitivă. În raport de cele expuse, recursul petiționarei va fi respins ca inadmisibil, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar Baroul Bacău, Uniunea Națională a Barourilor din România, împotriva sentinței penale nr. 33 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.