ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1470/2009

Deliberând asupra recursului de față în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Curtea Militară de Apel, prin sentința penală nr. 1 din 14 ianuarie 2009 a respins ca nefondată plângerea în baza art. 278 1 alin. (1) și (8) lit. b) C. proc. pen. formulată de petiționarul B.S. menținând în totalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., rezoluția procurorului de caz din 14 noiembrie 2008 dată în dosar nr. 610/P/2006 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel prin care s-a dispus la sesizarea petiționarului în cauză, în calitate de persoană vătămată neînceperea urmăririi penale față de intimatul procuror-militar, cpt.

magistrat S.V. din cadrul Parchetului Militar București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. cu motivarea că faptele reclamate nu există, fiind aplicabile prevederile art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiționarul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța, în baza examenului propriu asupra actelor premergătoare din dosar nr. 610/P/2006 a considerat, în consens cu rezolvarea juridică adoptată prin rezoluția atacată confirmată în cadrul controlului administrativ prevăzut de art. 278 C. proc.

pen. prin rezoluția din 3 ianuarie 2007 a procurorului general al organului judiciar sus-menționat, ca soluțiile în sine de neîncepere a urmăririi penale cu respectarea normelor de drept penal și procesual în materie, defavorabile petiționarului în cauză, în calitate de persoană vătămată, dispuse de procurorul militar S.V., în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul cercetărilor penale efectuate în dosar nr. 8/P/2006 al Parchetului Militar de pe lângă Parchetul Militar București, nu pot constitui temeiuri privind existența infracțiunilor sesizate prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. în care sens s-a reținut ca argumente probatorii următoarele: - prin plângerea formulată la data de 21 iulie 2006 petiționarul B.S., a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului militar cpt.

magistrat S.V.

sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prev. de art. 246 și art. 264 C. pen., imputându-i acestuia caracterul incomplet/denaturat al actelor premergătoare efectuate și rezolvările juridice de netrimitere în judecată nefavorabile petiționarului în calitatea sa de persoană vătămată, în soluționarea dosarului nr. 8/P/2006 al Parchetului Militar București [nu l-a reaudiat în cadrul celei de-a doua cercetări; în conținutul celei de-a doua rezoluții a consemnat greșit ca fiind 3 zile – în loc de 9 zile – durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate petiționarului în urma incidentului avut la 28 noiembrie 2005, cu jandarmii de pază în incinta Tribunalului Giurgiu, nu a reținut, contrar realității, participarea tuturor celor patru jandarmi reclamați la incidentul amintit, a dispus neîntemeiat și repetat soluții de neîncepere a urmăririi penale în cauza penală sus-menționată]; - actele premergătoare efectuate în legătură cu acuzațiile amintite au stabilit că la data de 26 ianuarie 2006 petiționarul B.S.

în calitate de persoană vătămată a sesizat Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București solicitând efectuarea de cercetări împotriva a patru jandarmi care, la data de 28 noiembrie 2005, l-ar fi agresat fizic și l-ar fi sancționat nejustificat, în timp ce se afla în incinta Tribunalului Giurgiu. Totodată, a formulat plângere și împotriva col. B.I., șeful I.J.J. Giurgiu, întrucât acesta ar fi omis sesizarea parchetului militar și ar fi încercat „mușamalizarea” incidentului. Aspectele menționate au făcut obiectul dosarului penal nr. 8/P/2006 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, care a fost repartizat, spre soluționare, procurorului militar, cpt. magistrat S.V.

Prin rezoluția din 24 martie 2006, acesta a dispus neînceperea urmăririi penale față de col. B.I. [pentru infracțiunile prevăzute de art. 263, alin. (2) și art. 264 alin. (1) C. pen.] și față de j.a.c. D.V. și j.a.c. S.M. [pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.]. După comunicarea soluției, persoana vătămată B.S. a formulat plângere împotriva acesteia, iar prin rezoluția din 23 mai 2006, prim procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, a dispus admiterea plângerii, infirmarea soluției dispusă la data de 24 martie 2006 și completarea cercetărilor. În esență, s-a reținut că nu s-a procedat la identificarea și audierea tuturor jandarmilor acuzați de agresiune, în vederea stabilirii participației acestora.

După completarea cercetărilor, același procuror militar, cpt. magistrat S.V., a dispus, prin rezoluția nr. 8/P/2006 din 10 iulie 2006, neînceperea urmăririi penale față de col. B.I. (pentru aceleași infracțiuni), față de plt. maj. C.N., de j.a.c. D.V. și j.a.c. S.M. [pentru infracțiunea prevăzută de art. 250, alin. (2) C. pen.], precum și față de j.a.c. D.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Din cuprinsul acestei rezoluții rezultă, în esență, că șeful I.J.J. Giurgiu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, iar cât îi privește pe ceilalți jandarmi, aceștia au acționat conform normelor legale, fără să-l fi lovit pe numitul B.S. Conform prevederilor art. 278 C. proc.

pen., persoana vătămată a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, care, prin rezoluția din 10 august 2006, a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către prim procurorul al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București. Mecanismul de producere a leziunilor prezentate de petiționarul B.S. ca fiind produse în incidentul din 28 noiembrie 2005 a fost elucidat prin rezoluția nr. 8/P/2006 din 10 iulie 2006 („numitul B.S. s-a tăvălit pe parchetul camerei fără nici un motiv timp de câteva minute, fapt ce confirmă existența leziunilor traumatice corporale”) fiind stabilit că cele 3 sau 8-9 zile îngrijiri medicale „nu provin din acțiunii de folosire a faptei din partea jandarmilor”. A fost stabilit de asemenea în cauză că după infirmarea primei soluții (24 martie 2006) petentul a fost reaudiat (01 iunie 2006) și a propus și administrarea de noi probe, cereri acceptate de procurorul de caz, intimatul S.V.

[date și informații pe baza cărora s-a concluzionat că faptele ilicite sesizate în actuala procedură penală nu există întrucât procurorul militar cpt. mag. S.V. a acționat în timpul instrumentării dosarului nr. 8/P/2006 cu bună credință și cu respectarea deplină a normelor Codului deontologic al magistraților, în sensul strict al normelor procedurale, adoptându-se rezoluția atacată nr. 610/P/2006 din 14 noiembrie 2006, menținută ulterior în procedura administrativă prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția procurorului general militar al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen.]. 2. Împotriva sentinței penale nr. 1 din 14 ianuarie 2009 a Curții Militare de Apel a declarat în termen recurs petiționarul B.S., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 9, 10, 17 și 18 C. proc. pen. cu solicitarea de a se desființa rezoluția în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. ca nelegală și netmeinică și a se trimite plângerea spre rejudecare la prima instanță în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. pentru a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) sau c) C. proc. pen. Recursul amintit este nefondat , urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, cum este cazul în speță, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385 9 iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent , să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. Referitor la procedura penală actuală având ca obiect exercitarea controlului judecătoresc asupra rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., ce constituie baza legală referențială în cauză, statuează sub aspect procesual/procedural că (i) plângerea se adresează la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță (ii) persoanele implicate în procedură sunt citate, reprezentarea acestora nu împiedică soluționarea cauzei ce are loc în ședință publică, (iii) prezența procurorului este obligatorie, iar, (iv) verificarea rezoluției atacate se efectuează de judecător pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate [acte/măsuri îndeplinite în totalitate de judecătorul din cadrul Curții Militare de Apel, atrăgând netemeinicia cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 1, 4, 5, 9 și10 C. proc.

pen., competent a soluționa plângerea în primă instanță potrivit art. 28 2 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. avându-se în vedere calitatea de procuror militar cu gradul de căpitan magistrat la Parchetul Militar București a intimatului S.V.]. Soluția de respingere a plângerii ca nefondată adoptată de judecătorul primei instanțe este justificată pentru considerentele arătate în sentința a căror repetare se apreciază a fi inutilă la care se adaugă suplimentar următoarele: a) rezoluția nr. 8/P din 10 iulie 2006 de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., a cărei desființare este urmărită în final de petiționar, a fost confirmată sub aspectul legalității/temeiniciei în cadrul controlului administrativ prev. de art. 278 C. proc.

pen., nemaifiind atacată ulterior de petiționar în procedura prev. de art. 278 1 C. proc. pen.; b) soluțiile în sine adoptate de procurori în conformitate cu dispozițiile art. 62 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară nu pot fi desființate motivat, decât în căile legale de atac prev. de art. 278 și art. 278 1 C. proc. pen.; c) acuzațiile formulate de petiționar referindu-se exclusiv la actele premergătoare efectuate/soluția de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a), d) C. proc. pen. adoptate de intimat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu ca procuror militar al Parchetului Militar București, în dosarul nr. 8/P/2006, nu pot constitui temeiuri pentru reținerea „relei credințe” – ca element constitutiv al infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., ori a calității de „infractor”, în sensul celeilalte fapte penale prevăzute de art. 264 C. pen.

[inexistența acuzațiilor ce formează obiectul procedurii penale în cauză excluzând implicit și incidența cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen.]. În consecință, sentința atacată este legală și temeinică iar recursul declarat de petiționar se va respinge ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.S. împotriva sentinței penale nr. 1 din 14 ianuarie 2009 a Curții Militare de Apel. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 aprilie 2009.