ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1470/2009

Deliberând asupra recursului de față în baza lucrărilor

și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

Militară de Apel, prin sentința penală nr. 1 din 14 ianuarie 2009 a respins ca

nefondată plângerea în baza art. 278

1

alin. (1) și (8) lit. b) C.

proc. pen. formulată de petiționarul B.S. menținând în totalitate, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., rezoluția procurorului de caz din 14 noiembrie 2008 dată în dosar nr. 610/P/2006

al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel prin care s-a dispus

la sesizarea petiționarului în cauză, în calitate de persoană vătămată

neînceperea urmăririi penale față de intimatul procuror-militar, cpt. magistrat

S.V. din cadrul Parchetului Militar București sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea

infractorului prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. cu motivarea că faptele

reclamate nu există, fiind aplicabile prevederile art. 228 alin. (6) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiționarul la plata sumei de

150 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța,

în baza examenului propriu asupra actelor premergătoare din dosar nr. 610/P/2006

a considerat, în consens cu rezolvarea juridică adoptată prin rezoluția atacată

confirmată în cadrul controlului administrativ prevăzut de art. 278 C. proc.

pen. prin rezoluția din 3 ianuarie 2007 a procurorului general al organului

judiciar sus-menționat, ca soluțiile în sine de neîncepere a urmăririi penale

cu respectarea normelor de drept penal și procesual în materie, defavorabile

petiționarului în cauză, în calitate de persoană vătămată, dispuse de

procurorul militar S.V., în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul

cercetărilor penale efectuate în dosar nr. 8/P/2006 al Parchetului Militar de

pe lângă Parchetul Militar București, nu pot constitui temeiuri privind

existența infracțiunilor sesizate prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. în

care sens s-a reținut ca argumente probatorii următoarele:

- prin

plângerea formulată la data de 21 iulie 2006 petiționarul B.S., a solicitat

tragerea la răspundere penală a procurorului militar cpt. magistrat S.V. sub

aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

favorizarea infractorului prev. de art. 246 și art. 264 C. pen., imputându-i

acestuia caracterul incomplet/denaturat al actelor premergătoare efectuate și

rezolvările juridice de netrimitere în judecată nefavorabile petiționarului în

calitatea sa de persoană vătămată, în soluționarea dosarului nr. 8/P/2006 al

Parchetului Militar București [nu l-a reaudiat în cadrul celei de-a doua

cercetări; în conținutul celei de-a doua rezoluții a consemnat greșit ca fiind

3 zile – în loc de 9 zile – durata îngrijirilor medicale necesare pentru

vindecarea leziunilor cauzate petiționarului în urma incidentului avut la 28

noiembrie 2005, cu jandarmii de pază în incinta Tribunalului Giurgiu, nu a

reținut, contrar realității, participarea tuturor celor patru jandarmi

reclamați la incidentul amintit, a dispus neîntemeiat și repetat soluții de

neîncepere a urmăririi penale în cauza penală sus-menționată];

- actele

premergătoare efectuate în legătură cu acuzațiile amintite au stabilit că la

data de 26 ianuarie 2006 petiționarul B.S. în calitate de persoană vătămată a

sesizat Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București solicitând

efectuarea de cercetări împotriva a patru jandarmi care, la data de 28

noiembrie 2005, l-ar fi agresat fizic și l-ar fi sancționat nejustificat, în

timp ce se afla în incinta Tribunalului Giurgiu. Totodată, a formulat plângere

și împotriva col. B.I., șeful I.J.J. Giurgiu, întrucât acesta ar fi omis

sesizarea parchetului militar și ar fi încercat „mușamalizarea” incidentului.

Aspectele menționate au făcut obiectul dosarului penal nr. 8/P/2006 al

Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, care a fost

repartizat, spre soluționare, procurorului militar, cpt. magistrat S.V. Prin

rezoluția din 24 martie 2006, acesta a dispus neînceperea urmăririi penale față

de col. B.I. [pentru infracțiunile prevăzute de art. 263, alin. (2) și art. 264

alin. (1) C. pen.] și față de j.a.c. D.V. și j.a.c. S.M. [pentru infracțiunea

prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.]. După comunicarea soluției, persoana

vătămată B.S. a formulat plângere împotriva acesteia, iar prin rezoluția din 23

mai 2006, prim procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul

Militar București, a dispus admiterea plângerii, infirmarea soluției dispusă la

data de 24 martie 2006 și completarea cercetărilor. În esență, s-a reținut că

nu s-a procedat la identificarea și audierea tuturor jandarmilor acuzați de

agresiune, în vederea stabilirii participației acestora. După completarea

cercetărilor, același procuror militar, cpt. magistrat S.V., a dispus, prin

rezoluția nr. 8/P/2006 din 10 iulie 2006, neînceperea urmăririi penale față de

col. B.I. (pentru aceleași infracțiuni), față de plt. maj. C.N., de j.a.c. D.V.

și j.a.c. S.M. [pentru infracțiunea prevăzută de art. 250, alin. (2) C. pen.],

precum și față de j.a.c. D.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen. Din cuprinsul acestei rezoluții rezultă, în esență, că șeful I.J.J. Giurgiu

și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, iar cât îi

privește pe ceilalți jandarmi, aceștia au acționat conform normelor legale,

fără să-l fi lovit pe numitul B.S. Conform prevederilor art. 278 C. proc. pen.,

persoana vătămată a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, care, prin

rezoluția din 10 august 2006, a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către prim

procurorul al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

Mecanismul

de producere a leziunilor prezentate de petiționarul B.S. ca fiind produse în

incidentul din 28 noiembrie 2005 a fost elucidat prin rezoluția nr. 8/P/2006

din 10 iulie 2006 („numitul B.S. s-a tăvălit pe parchetul camerei fără nici un

motiv timp de câteva minute, fapt ce confirmă existența leziunilor traumatice

corporale”) fiind stabilit că cele 3 sau 8-9 zile îngrijiri medicale „nu provin

din acțiunii de folosire a faptei din partea jandarmilor”.

A

fost stabilit de asemenea în cauză că după infirmarea primei soluții (24 martie

2006) petentul a fost reaudiat (01 iunie 2006) și a propus și administrarea de

noi probe, cereri acceptate de procurorul de caz, intimatul S.V. [date și

informații pe baza cărora s-a concluzionat că faptele ilicite sesizate în

actuala procedură penală nu există întrucât procurorul militar cpt. mag. S.V. a

acționat în timpul instrumentării dosarului nr. 8/P/2006 cu bună credință și cu

respectarea deplină a normelor Codului deontologic al magistraților, în sensul

strict al normelor procedurale, adoptându-se rezoluția atacată nr. 610/P/2006

din 14 noiembrie 2006, menținută ulterior în procedura administrativă prevăzută

de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția procurorului general militar al

Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen.].

sentinței penale nr. 1 din 14 ianuarie 2009 a Curții Militare de Apel a

declarat în termen recurs petiționarul B.S., invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 1, 4, 5, 9, 10, 17 și 18 C.

proc. pen. cu solicitarea de a se desființa rezoluția în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. ca nelegală și netmeinică și a se trimite

plângerea spre rejudecare la prima instanță în baza art. 385

15

pct. 2

lit. c) C. proc. pen. pentru a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. b) sau c) C. proc. pen.

Recursul

amintit este nefondat , urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. recursul declarat împotriva unei

hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, cum este cazul în

speță, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385

9

iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor

formulate de recurent , să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

Referitor

la procedura penală actuală având ca obiect exercitarea controlului

judecătoresc asupra rezoluției procurorului de netrimitere în judecată,

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., ce constituie baza legală

referențială în cauză, statuează sub aspect procesual/procedural că (i)

plângerea se adresează la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni

competența să judece cauza în primă instanță (ii) persoanele implicate în

procedură sunt citate, reprezentarea acestora nu împiedică soluționarea cauzei ce

are loc în ședință publică, (iii) prezența procurorului este obligatorie, iar,

(iv) verificarea rezoluției atacate se efectuează de judecător pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi

prezentate [acte/măsuri îndeplinite în totalitate de judecătorul din cadrul

Curții Militare de Apel, atrăgând netemeinicia cazurilor de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 1, 4, 5, 9 și10 C. proc. pen., competent a soluționa

plângerea în primă instanță potrivit art. 28

2

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. avându-se în vedere calitatea de procuror militar cu gradul de

căpitan magistrat la Parchetul Militar București a intimatului S.V.].

Soluția

de respingere a plângerii ca nefondată adoptată de judecătorul primei instanțe

este justificată pentru considerentele arătate în sentința a căror repetare se

apreciază a fi inutilă la care se adaugă suplimentar următoarele:

a) rezoluția

nr. 8/P din 10 iulie 2006 de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit.

a) C. proc. pen., a cărei desființare este urmărită în final de petiționar, a

fost confirmată sub aspectul legalității/temeiniciei în cadrul controlului

administrativ prev. de art. 278 C. proc. pen., nemaifiind atacată ulterior de

petiționar în procedura prev. de art. 278

1

C. proc. pen.;

b) soluțiile

în sine adoptate de procurori în conformitate cu dispozițiile art. 62 din Legea

nr. 304/2004 de organizare judiciară nu pot fi desființate motivat, decât în

căile legale de atac prev. de art. 278 și art. 278

1

C. proc. pen.;

c) acuzațiile

formulate de petiționar referindu-se exclusiv la actele premergătoare

efectuate/soluția de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a), d) C.

proc. pen. adoptate de intimat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu ca

procuror militar al Parchetului Militar București, în dosarul nr. 8/P/2006, nu

pot constitui temeiuri pentru reținerea „relei credințe” – ca element

constitutiv al infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., ori a calității de

„infractor”, în sensul celeilalte fapte penale prevăzute de art. 264 C. pen. [inexistența

acuzațiilor ce formează obiectul procedurii penale în cauză excluzând implicit

și incidența cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 18 C.

proc. pen.].

În

consecință, sentința atacată este legală și temeinică iar recursul declarat de

petiționar se va respinge ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

obligă recurentul petiționar să plătească statului

suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.S. împotriva sentinței penale

nr. 1 din 14 ianuarie 2009 a Curții Militare de Apel.

Obligă

recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 aprilie 2009.