ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4165/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 788/

F din 7 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr. 19405/3/2008 al Tribunalului

București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de condamnatul D.G.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 1085 din 27 octombrie

2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, modificată prin

decizia penală nr. 157 din 4 martie 2004 a Curții de Apel București, definitivă

prin decizia penală nr. 591 din 26 ianuarie 2005, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, revizuientul a fost condamnat, la o pedeapsă de 12 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

Fiind o cale de atac

extraordinară care provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal

dincolo de limita sa obișnuită și care pune în discuție autoritatea unor

hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de

legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară

prezintă serioase aparențe de temeinicie, și care sunt cuprinse în art. 394 alin.

(1) lit. a) – e) C. proc. pen.

Revizuientul a invocat

formal cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b) și c) C. proc.

pen., dar tribunalul a constatat că acestea nu sunt incidente în cauză.

Împotriva acestei sentințe,

revizuientul D.G. a declarat apel, solicitând admiterea cererii de revizuire,

potrivit art. 403 C. proc. pen., din probatoriul administrat rezultând că este

consumator de stupefiante, astfel că s-a produs o eroare judiciară care

necesită a fi revizuită.

Prin decizia penală nr. 246

din 2 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 19405/3/2008, Curtea de Apel

București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuientul D.G.

În considerentele deciziei,

Curtea a apreciat că soluția tribunalului este legală, deoarece motivele

invocate de revizuient nu fac parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C.

proc. pen.

Împotriva acestei din urmă

decizii revizuientul condamnat a declarat recurs, invocând, prin apărătorul

desemnat din oficiu, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., având în vedere că din cele două denunțuri depuse la dosar rezultă

care sunt adevărații autori ai faptelor pentru care el a fost condamnat.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Revizuirea, conform art. 394

C. proc. pen., este instituită, ca regulă, pentru înlăturarea erorilor de fapt

săvârșite de instanțele de judecată, ca urmare a necunoașterii, în momentul

soluționării cauzei, a mai multor împrejurări esențiale, în raport de care

hotărârea definitivă nu mai corespunde adevărului, de asemenea, atunci când se

descoperă că s-au săvârșit infracțiuni care au influențat soluționarea cauzei.

Așadar, instanța de revizuire revine asupra soluției pronunțate printr-o hotărâre

penală definitivă și rejudecă întreaga cauză în baza noilor fapte și

împrejurări constatate, pronunțând o nouă hotărâre; revizuirea este astfel o

cale de atac tipică de retractare a propriei soluții, înlocuind-o cu o soluție

corespunzătoare noilor împrejurări constatate.

În speța de față, cele două

denunțuri formulate de condamnat după rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare nu pot constitui temei pentru admiterea unei cereri de revizuire,

deoarece aceste două înscrisuri nu sunt de natură a dovedi netemeinicia

soluției de condamnare pronunțate împotriva sa.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat D.G. împotriva deciziei penale nr. 246

din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient

condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 decembrie 2008.