ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1760/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 323 din 3 martie 2007,

Tribunalul Dâmbovița a anulat

cererea formulată de

reclamanta SC V.P. SRL, prin care a solicitat

în contradictoriu cu pârâta SC

D.A. SRL la plata sumei de 534.445,73

lei preț mărfuri, 70.000 lei dobândă, 96.000 lei

împrumut nerestituit, 88.895

lei penalități de întârziere determinate prin contractul

de tranzacție încheiat la

data

de 21 septembrie 2005, precum și să se constate că reclamanta a

dobândit calitatea de concesionar al suprafeței de

7.708,34 mp teren situat în

comuna Gruiu jud. Ilfov.

Prin

aceeași hotărâre s-a dispus și disjungerea cererii reconvenționale

prin care s-a solicitat

obligarea reclamantei să refacă un număr de 8 facturi în

monedă Euro; să se constate că

suma solicitată și rezultată din contractul de

vânzare cumpărare de mărfuri

din 11 iulie 2004, este de 248.745,89 Euro; să

se constate nulitatea contractului de tranzacție

încheiat în data de 21 septembrie 2005 precum și a contractului de cesiune a

contractului de

concesiune încheiat sub

condiție în data de 21 septembrie 2005.

În

motivarea cererii s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare

cumpărare de mărfuri nr. V.P./D.T./005 din 11 iulie 2004, prin care

pârâta SC V.P. SRL s-a

obligat să vândă reclamantei SC D.A.

SRL cantitatea de 2500 mc bușteni de stejar pentru

suma totală de 396.400

Euro fără

TVA.

Pârâta

avea obligația întocmirii facturilor în Euro, iar plata urma să fie

tăcută în lei la cursul

BNR din ziua plății, facturile fiind însă întocmite în lei.

S-a

formulat cerere reconvențională de către pârâta SC V.P. SRL prin care a

solicitat să se constate dobândirea drepturilor și obligațiilor rezultate din

contractul de cesiune nr. 3478 din 21 septembrie 2005 respectiv

că a dobândit calitatea de concesionar al

suprafeței de 7.708,34 mp teren

situat în

comuna Gruiu cu obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de

26.400,13 Ron reprezentând diferența dintre

valoarea de circulație a terenului de 7.708,34 mp și debitul actualizat de SC

D.A. SRL.

Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 1968 din 11 februarie

2008 a respins atât acțiunea principală cât și cererea

reconvențională.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că solicitarea

reclamantei privind refacerea facturilor emise de partea adversă precum și

stornarea acestora este

inadmisibilă câtă vreme facturile fiscale nu produc

efecte juridice, ele fiind emise în baza unui

contract. S-a considerat de asemenea, că nu există motive de nulitate absolută

a contractului de

tranzacție, întrucât partea adversă a

acoperit prejudiciul pretins de co-contractant și, prin urmare contractul de

concesiune - consecință a celui de tranzacție, a fost considerat valabil.

Și cererea

pârâtei reclamante de constatare a dobândirii calității de concesionar, în

temeiul

art. 111

C. proc. civ. a

fost considerată inadmisibilă, întrucât încearcă să dea valoare juridică unei

convenții de înstrăinare a contractului de concesiune, încheiat fără acordul

concedentului, ceea ce determină inopozabilitatea contractului de cedare a

concesiunii.

Prin decizia

nr. 521 din 28 noiembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a menținut soluția instanței de fond, prin respingerea apelurilor

promovate de părțile în litigiu.

S-a reținut de către

instanța de control judiciar că motivele de apel invocate de către reclamanta

SC D.A. SRL, nu cuprind în concret, nici o critică adusă sentinței atacate, ele

nefiind decât un istoric al relațiilor comerciale derulate între părți, precum

și o încercare de a analiza teoretic articole citate din Codul fiscal și din

Normele metodologice de aplicare a acestora.

De asemenea a

considerat instanța de apel că facturile nu produc efecte juridice, asemenea

efecte producând doar clauzele contractului în baza căruia au fost emise; or

contractul fiind legea părților, clauzele asumate devin obligatorii pentru

ambele părți și trebuie executate cu bună credință.

Au fost

înlăturate toate criticile părților, considerând că tranzacția încheiată între

părți nu reprezintă un contract nul, nefiind dovedit niciun motiv de nulitate

absolută, astfel că nici contractul de concesiune, ca act subsecvent

tranzacției nu poate fi afectat de nulitate absolută.

Cum contractul de

concesiune nr. 2509 din 23 decembrie 2003 nu prevede că există acordul

concedentului SC A. SA Gruiu a fost înlăturată susținerea în acest sens a SC

V.P. SRL.

Părțile

implicate în cauză, au declarat recurs împotriva soluției instanței de apel.

Reclamanta SC D.A. SRL

invocă dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și arată că motivul de

anulare a tranzacției pe care nu 1-a luat în considerare instanțele inferioare

este calcularea greșită a sumei cuprinse în tranzacție și trebuie refăcute

aceste calcule.

In ceea ce privește

anularea contractului de cesiune de concesiune, acesta a fost încheiat numai ca

o garanție că societatea reclamantă va plăti ce

datorează.

Criticile

pârâtei reclamante fac referire la faptul că deși se reține

validitatea contractelor de tranzacție și cesiune

a unui drept de concesiune nu

se dă valoare juridică acestora.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Așa cum au reținut și

instanțele anterioare nulitatea absolută sancționează de regulă, încălcarea

unor norme imperative la momentul încheierii contractului. In cauză reclamanta

nu a invocat nici o astfel de

normă

imperativă încălcată la momentul încheierii contractului de tranzacție,

forma facturilor neavând legătură cu un debit

recunoscut prin contractul

încheiat.

De altfel este știut

că facturile fiscale nu produc efecte juridice, asemenea efecte producând doar

clauzele contractului.

Cu privire la

recursul pârâtei-reclamante se reține că în adevăr hotărârea pronunțată

cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.

Astfel deși arată că

nu există acordul concedentului SC A. Gruiu, instanța de apel ignoră faptul că

acest acord, act adițional la

contractul de

concesiune inițial nr. 2509 din 23 decembrie 2003 este prevăzut

în

contractul de cesiune a unui drept de concesiune și un contract de

concesiune nr. 3478 din 21 septembrie 2005, unele

se menționează expres că "Luând în considerare contractul de concesiune

exclusivă, încheiat între SC

A. SA

Gruiu în calitate de concedent și SC D.A. SRL, în calitate

de concesionar pentru suprafața de 7.708,34 mp

teren situat în corn. Gruiu

încheiat

sub nr. 2509 din 23 decembrie 2003 precum și actul adițional la acest

contract

din data de 5 septembrie 2005".

Pe

de altă parte, instanța de apel, deși reține validitatea contractelor de

tranzacție și cesiune a unui drept de

concesiune nu dă valoare juridică acestora.

De

asemenea nu s-a răspuns motivului de apel referitor la constatarea

greșită a instanței de

fond că "părțile nu au solicitat probe"...

In acest context recursul urmează a fi admis, hotărârea criticată urmând

a fi casată

în condițiile art. 312 C. proc. civ. iar instanța de apel față

de reținerea validității

contractelor de tranzacție și concesiune va examina

cererea pârâtei-reclamante privind plata sumei de

26.400,13 Ron prin efectuarea expertizelor solicitate inițial pentru a

determina valoarea de

circulație a terenului de 7.708, 34 mp,

precum și valoarea actualizată a creanței acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.A.

SRL București împotriva

deciziei comerciale nr. 521 din 28 noiembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Admite recursul pârâtei SC V.P. SRL com. Ulmi

jud. Dâmbovița.

Casează

decizia comercială nr. 521 din 28 noiembrie 2008 a Curții de

Apel București și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 iunie 2009.