ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1760/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 323 din 3 martie 2007, Tribunalul Dâmbovița a anulat cererea formulată de reclamanta SC V.P. SRL, prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC D.A. SRL la plata sumei de 534.445,73 lei preț mărfuri, 70.000 lei dobândă, 96.000 lei împrumut nerestituit, 88.895 lei penalități de întârziere determinate prin contractul de tranzacție încheiat la data de 21 septembrie 2005, precum și să se constate că reclamanta a dobândit calitatea de concesionar al suprafeței de 7.708,34 mp teren situat în comuna Gruiu jud. Ilfov.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus și disjungerea cererii reconvenționale prin care s-a solicitat obligarea reclamantei să refacă un număr de 8 facturi în monedă Euro; să se constate că suma solicitată și rezultată din contractul de vânzare cumpărare de mărfuri din 11 iulie 2004, este de 248.745,89 Euro; să se constate nulitatea contractului de tranzacție încheiat în data de 21 septembrie 2005 precum și a contractului de cesiune a contractului de concesiune încheiat sub condiție în data de 21 septembrie 2005. În motivarea cererii s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de mărfuri nr. V.P./D.T./005 din 11 iulie 2004, prin care pârâta SC V.P. SRL s-a obligat să vândă reclamantei SC D.A.

SRL cantitatea de 2500 mc bușteni de stejar pentru suma totală de 396.400 Euro fără TVA. Pârâta avea obligația întocmirii facturilor în Euro, iar plata urma să fie tăcută în lei la cursul BNR din ziua plății, facturile fiind însă întocmite în lei. S-a formulat cerere reconvențională de către pârâta SC V.P. SRL prin care a solicitat să se constate dobândirea drepturilor și obligațiilor rezultate din contractul de cesiune nr. 3478 din 21 septembrie 2005 respectiv că a dobândit calitatea de concesionar al suprafeței de 7.708,34 mp teren situat în comuna Gruiu cu obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 26.400,13 Ron reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a terenului de 7.708,34 mp și debitul actualizat de SC D.A.

SRL. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 1968 din 11 februarie 2008 a respins atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că solicitarea reclamantei privind refacerea facturilor emise de partea adversă precum și stornarea acestora este inadmisibilă câtă vreme facturile fiscale nu produc efecte juridice, ele fiind emise în baza unui contract. S-a considerat de asemenea, că nu există motive de nulitate absolută a contractului de tranzacție, întrucât partea adversă a acoperit prejudiciul pretins de co-contractant și, prin urmare contractul de concesiune - consecință a celui de tranzacție, a fost considerat valabil.

Și cererea pârâtei reclamante de constatare a dobândirii calității de concesionar, în temeiul art. 111 C. proc. civ. a fost considerată inadmisibilă, întrucât încearcă să dea valoare juridică unei convenții de înstrăinare a contractului de concesiune, încheiat fără acordul concedentului, ceea ce determină inopozabilitatea contractului de cedare a concesiunii. Prin decizia nr. 521 din 28 noiembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a menținut soluția instanței de fond, prin respingerea apelurilor promovate de părțile în litigiu. S-a reținut de către instanța de control judiciar că motivele de apel invocate de către reclamanta SC D.A. SRL, nu cuprind în concret, nici o critică adusă sentinței atacate, ele nefiind decât un istoric al relațiilor comerciale derulate între părți, precum și o încercare de a analiza teoretic articole citate din Codul fiscal și din Normele metodologice de aplicare a acestora.

De asemenea a considerat instanța de apel că facturile nu produc efecte juridice, asemenea efecte producând doar clauzele contractului în baza căruia au fost emise; or contractul fiind legea părților, clauzele asumate devin obligatorii pentru ambele părți și trebuie executate cu bună credință. Au fost înlăturate toate criticile părților, considerând că tranzacția încheiată între părți nu reprezintă un contract nul, nefiind dovedit niciun motiv de nulitate absolută, astfel că nici contractul de concesiune, ca act subsecvent tranzacției nu poate fi afectat de nulitate absolută. Cum contractul de concesiune nr. 2509 din 23 decembrie 2003 nu prevede că există acordul concedentului SC A. SA Gruiu a fost înlăturată susținerea în acest sens a SC V.P.

SRL. Părțile implicate în cauză, au declarat recurs împotriva soluției instanței de apel. Reclamanta SC D.A. SRL invocă dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și arată că motivul de anulare a tranzacției pe care nu 1-a luat în considerare instanțele inferioare este calcularea greșită a sumei cuprinse în tranzacție și trebuie refăcute aceste calcule. In ceea ce privește anularea contractului de cesiune de concesiune, acesta a fost încheiat numai ca o garanție că societatea reclamantă va plăti ce datorează. Criticile pârâtei reclamante fac referire la faptul că deși se reține validitatea contractelor de tranzacție și cesiune a unui drept de concesiune nu se dă valoare juridică acestora.

Recursul reclamantei este nefondat. Așa cum au reținut și instanțele anterioare nulitatea absolută sancționează de regulă, încălcarea unor norme imperative la momentul încheierii contractului. In cauză reclamanta nu a invocat nici o astfel de normă imperativă încălcată la momentul încheierii contractului de tranzacție, forma facturilor neavând legătură cu un debit recunoscut prin contractul încheiat. De altfel este știut că facturile fiscale nu produc efecte juridice, asemenea efecte producând doar clauzele contractului. Cu privire la recursul pârâtei-reclamante se reține că în adevăr hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.

Astfel deși arată că nu există acordul concedentului SC A. Gruiu, instanța de apel ignoră faptul că acest acord, act adițional la contractul de concesiune inițial nr. 2509 din 23 decembrie 2003 este prevăzut în contractul de cesiune a unui drept de concesiune și un contract de concesiune nr. 3478 din 21 septembrie 2005, unele se menționează expres că "Luând în considerare contractul de concesiune exclusivă, încheiat între SC A. SA Gruiu în calitate de concedent și SC D.A. SRL, în calitate de concesionar pentru suprafața de 7.708,34 mp teren situat în corn. Gruiu încheiat sub nr. 2509 din 23 decembrie 2003 precum și actul adițional la acest contract din data de 5 septembrie 2005". Pe de altă parte, instanța de apel, deși reține validitatea contractelor de tranzacție și cesiune a unui drept de concesiune nu dă valoare juridică acestora.

De asemenea nu s-a răspuns motivului de apel referitor la constatarea greșită a instanței de fond că "părțile nu au solicitat probe"... In acest context recursul urmează a fi admis, hotărârea criticată urmând a fi casată în condițiile art. 312 C. proc. civ. iar instanța de apel față de reținerea validității contractelor de tranzacție și concesiune va examina cererea pârâtei-reclamante privind plata sumei de 26.400,13 Ron prin efectuarea expertizelor solicitate inițial pentru a determina valoarea de circulație a terenului de 7.708, 34 mp, precum și valoarea actualizată a creanței acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.A. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 521 din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Admite recursul pârâtei SC V.P. SRL com. Ulmi jud. Dâmbovița. Casează decizia comercială nr. 521 din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel București și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2009.