ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1335/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1335/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1
februarie 2006 contestatorii S.M. și M.S. în calitate de administratori ai SC
R. SRL Bacău au formulat contestație la executarea silită începută de intimata
A.V.A.S., solicitând anularea ofertei de vânzare prin licitație publică emisă
de intimată la data de 18 ianuarie 2006.
În motivarea contestației la executare,
s-a arătat că la data de 9 mai 1996 contestatorii au încheiat contractul de
credit nr. 121 și ulterior convenția de reeșalonare nr. 290 din 8 octombrie
1996 prin care au fost reeșalonate o parte din sumele cuprinse în contractele
de credit încheiate anterior.
La data de 2 decembrie 1999 a fost
încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 933400 prin care intimata A.V.A.S.
a preluat în calitate de cesionar, de la Banca Agricolă Bacău, în calitate de
cedent, soldul creanței în sumă de 17.103,68 dolari SUA, la a cărui încheiere
banca nu a înștiințat A.V.A.S. că din suma contractată prin contractul nr.121
din 9 august 1998 în valoare de 53 milioane lei, contestatorii au beneficiat
efectiv doar de 31 milioane lei.
Contestatorii au învederat că nici
debitul preluat de A.V.A.S. în baza convenției de reeșalonare nr.290 din 8
octombrie 1996, nu a fost corect calculată suma de 93 milioane lei nefiind
datorată, după cum nici calculul dobânzilor nu este corect.
Contestatorii au mai arătat că în
titlurile executorii comunicate cu adresele nr. 4717712 și 4717713 din 21
noiembrie 2005 de către intimată, nu se menționează debitul pe care-l are de
achitat conform O.G. nr. 51/1998.
Totodată s-a învederat că executarea
silită este prescrisă, în speță fiind împlinit termenul de 3 ani prevăzut de O.U.G.
nr. 11/1996 anterior modificat prin Legea nr. 108/1996.
La data de 30 martie 2007 contestatorii
și-au precizat cererea, în sensul că solicită atât contestația la titlu, cât și
contestația la executarea silită propriu-zisă, intimata invocând excepția
tardivității contestației formulate.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,
prin sentința nr. 64 din 30 martie 2007 a admis excepția tardivității și a
respins contestația la executare ca tardiv formulată.
În motivarea soluției, instanța de fond a
reținut că potrivit art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 acțiunile împotriva A.V.A.S.
se prescriu în termen de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să
se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de
12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu
prevede un termen mai scurt.
S-a mai reținut că legiuitorul a înțeles
să prevadă un termen special de prescripție de 6 luni în această materie, și,
respectiv, în termen de decădere de 12 luni maxim.
Comunicarea titlului executoriu s-a făcut
la data de 21 noiembrie 2005, iar contestația a fost introdusă la data de 31
ianuarie 2006 cu depășirea termenului de decădere de 12 luni instituit de art. 49
din O.U.G. nr. 51/1998 modificată.
Împotriva acestei soluții au declarat
recurs, contestatorii, criticile privind aspecte de nelegalitate fiind invocate
dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Astfel s-a susținut că s-a făcut o
aplicare greșită a dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 confundând
prescripția cu tardivitatea.
S-a motivat că s-a constatat atât
valoarea debitului cât și valoarea penalităților, în termenul de 6 luni, și că
a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită în temeiul art. 6
și art. 7 din Decretul nr. 167/1958.
Recursul este fondat.
Prin cererea formulată, reclamanții au
contestat atât titlul cât și executarea propriu-zisă.
În aceste condiții sunt aplicabile
dispozițiile art. 49 din O.G. nr. 51/1998 astfel cum a fost modificată potrivit
cărora „termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.B. este
de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască pe care se
întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului
sau încheierii actului dacă legea nu prevede un termen mai scurt”.
Or, în speță comunicarea titlului
executoriu s-a făcut la data de 25 noiembrie 2005, iar contestația a fost
introdusă la data de 31 ianuarie 2006, chiar înăuntrul termenului de 6 luni,
astfel că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale
mai sus arătate.
Cum instanța nu s-a pronunțat pe fondul
pricinii, pentru asigurarea unui proces echitabil și pentru a da posibilitatea
să beneficieze de o cale de atac, conform art. 6 din Convenția CEDO, văzând
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatori
contestatorii SC R. SRL BACĂU, S.M. și M.S., împotriva sentinței nr. 64 din 30
martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,
casează decizia recurată și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 3 aprilie 2008 .