ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 535/2009

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

a Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea formulată de numita R.L., în

contradictoriu cu C.J.P. Cluj și având ca obiect recunoașterea beneficiului

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 5/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

S-a dispus anularea

hotărârii nr. 19931/2006 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta să-i

recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 16 octombrie 1940 – 6

martie 1945, cu acordarea drepturilor cuvenite începând cu data de 1 aprilie 2006.

din 28 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis

recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva acestei sentințe.

A fost casată sentința și în

fond s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel,

instanța de recurs a reținut că din depozițiile celor doi martori audiați la

instanța de fond nu rezultă că motivul refugiului ar fi fost persecuția etnică,

ci că familia reclamantei a fugit din localitatea de domiciliu din cauza

temerilor pe care starea de război le-a provocat.

Împotriva acestei decizii, a

formulat în termen cererea de revizuire de față intimata – reclamantă, cererea

fiind legal scutită de plata taxei de timbru.

Revizuenta invocă dispozițiile

art. 322 pct. (5) C. proc. civ., arătând că, din motive obiective, i-a fost

imposibil să prezinte în recurs hotărârea emisă de C.J.P. Cluj a vecinului ei –

B.I., care s-a aflat în aceeași situație cu ea și a obținut recunoașterea

calității de refugiat, precum și hotărârea judecătorească a surorii ei – Ș.M. -

pronunțată la 25 martie 2008, prin decizia irevocabilă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Pe baza celor două acte noi

depuse de revizuentă și având în vedere cele statuate de C.E.D.O. de la

Strasbourg în cauza „B. împotriva României”, Curtea de față constată că cererea

de față este admisibilă în principiu.

În fond, Curtea constată:

reclamanta R.L. – născută B. – este fiica lui B.G. și B.F. și s-a născut la 14

martie 1926 în satul Bica comuna Mănăstireni.

La 16 octombrie 1940,

reclamanta și sora ei, Ș.M., precum și alți consăteni ai lor, ca urmare a

persecuțiilor etnice ale autorităților maghiare care au ocupat Ardealul de Nord

în urma Dictatului de la Viena, s-au refugiat în teritoriul românesc, la

Brașov, revenind din refugiu în luna iulie 1945.

Așa fiind, în drept sunt

aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea

unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice,

astfel cum au fost modificate acestea prin Legea nr. 189/2000.

Revizuenta a solicitat C.J.P.

Cluj acordarea drepturilor prevăzute de aceste acte normative prin cererea

înregistrată din 17 martie 2006 (fila 12 dosar de fond) astfel încât beneficiul

drepturilor bănești cuvenite se va naște de la 1 aprilie 2006.

În ceea ce privește perioada

recunoscută ca refugiu, ea nu poate avea ca limită data întoarcerii indicată de

revizuentă, iulie 1945, ci data prevăzută de lege, aceea de 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire

formulată de R.L. împotriva Deciziei nr. 791 din 28 februarie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Schimbă în tot decizia

atacată în sensul că respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva

sentinței civile nr. 339 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2009.