ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 535/2009

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința civilă nr. 339 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea formulată de numita R.L., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj și având ca obiect recunoașterea beneficiului drepturilor prevăzute de O.G. nr. 5/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. S-a dispus anularea hotărârii nr. 19931/2006 emisă de pârâtă. A fost obligată pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 16 octombrie 1940 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor cuvenite începând cu data de 1 aprilie 2006. 2. Prin Decizia civilă nr. 791 din 28 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de pârâta C.J.P.

Cluj împotriva acestei sentințe. A fost casată sentința și în fond s-a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că din depozițiile celor doi martori audiați la instanța de fond nu rezultă că motivul refugiului ar fi fost persecuția etnică, ci că familia reclamantei a fugit din localitatea de domiciliu din cauza temerilor pe care starea de război le-a provocat. Împotriva acestei decizii, a formulat în termen cererea de revizuire de față intimata – reclamantă, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru. Revizuenta invocă dispozițiile art. 322 pct. (5) C. proc. civ., arătând că, din motive obiective, i-a fost imposibil să prezinte în recurs hotărârea emisă de C.J.P.

Cluj a vecinului ei – B.I., care s-a aflat în aceeași situație cu ea și a obținut recunoașterea calității de refugiat, precum și hotărârea judecătorească a surorii ei – Ș.M. - pronunțată la 25 martie 2008, prin decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe baza celor două acte noi depuse de revizuentă și având în vedere cele statuate de C.E.D.O. de la Strasbourg în cauza „B. împotriva României”, Curtea de față constată că cererea de față este admisibilă în principiu. În fond, Curtea constată: reclamanta R.L. – născută B. – este fiica lui B.G. și B.F. și s-a născut la 14 martie 1926 în satul Bica comuna Mănăstireni.

La 16 octombrie 1940, reclamanta și sora ei, Ș.M., precum și alți consăteni ai lor, ca urmare a persecuțiilor etnice ale autorităților maghiare care au ocupat Ardealul de Nord în urma Dictatului de la Viena, s-au refugiat în teritoriul românesc, la Brașov, revenind din refugiu în luna iulie 1945. Așa fiind, în drept sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, astfel cum au fost modificate acestea prin Legea nr. 189/2000. Revizuenta a solicitat C.J.P.

Cluj acordarea drepturilor prevăzute de aceste acte normative prin cererea înregistrată din 17 martie 2006 (fila 12 dosar de fond) astfel încât beneficiul drepturilor bănești cuvenite se va naște de la 1 aprilie 2006. În ceea ce privește perioada recunoscută ca refugiu, ea nu poate avea ca limită data întoarcerii indicată de revizuentă, iulie 1945, ci data prevăzută de lege, aceea de 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de R.L. împotriva Deciziei nr. 791 din 28 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Schimbă în tot decizia atacată în sensul că respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 339 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.