ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1623/2009

Examinând recursul de față, constată: Prin sentința penală nr. 452 din 8 octombrie 2008 a Tribunalului Vaslui, secția penală, inculpatul B.F.D. zis M. a fost condamnat, la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2008 la zi. Inculpatul a fost obligat să achite părții vătămate Spitalul Municipal de Urgență Elena Beldiman Bârlad suma de 127,56 lei și Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui suma de 229,21 lei cu titlu de despăgubiri actualizate la data executării.

Inculpatul a fost obligat să achite părții civile A.S. suma de 25.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale. A fost, de asemenea, obligat inculpatul să plătească părții civile minore A.D. și A.R.G., câte 100 lei lunar începând cu data de 31 martie 2008 până la majoratul fiecăreia și câte o despăgubire morală în sumă de 25.000 lei. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul corp delict. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A.S. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuieli judiciare către stat. În fapt s-a reținut următoarele: Inculpatul B.D. a lucrat multă vreme în străinătate.

În ziua de 20 martie 2008, după prânz, inculpatul și victima A.V., au mers împreună, la propunerea acesteia din urmă, în barul lui N.T. din satul Popeni jud. Vaslui unde au consumat mai multe sticle cu bere după care s-au dus în barul sus-numitului C.I. unde au mai băut câte o sticlă cu bere. În tot acest timp în discuțiile purtate victima i-a spus inculpatului că, în timp ce el și soția sa au fost plecați în străinătate, fiicele lor minore au întreținut relații sexuale cu R.M.I. Întâmplător, în timp ce discuțiile erau în toi, a venit în bar martorul R.M.I., iar victima a insistat să afirme că acesta a întreținut relații sexuale cu fiicele inculpatului și la un moment dat a vrut să-l agreseze pe martor.

În jurul orelor 18,00, inculpatul și martorul au plecat din bar spre casă, fiind urmați după câteva minute de victimă care a întrat în curtea inculpatului unde a fost servită cu un pahar de vin. Supărat de afirmațiile victimei inculpatul a întrebat-o „cât are de gând să-și mai bată joc de el”. Cei doi s-au certat și chiar s-au lovit, după care victima a ieșit din curte și a plecat acasă. Inculpatul a luat din casă un cuțit și a plecat după victimă pe care a ajuns-o în dreptul locuinței martorei V.Z. și a încercat să o agreseze fiind însă împiedicat de martoră care s-a interpus între cei doi. Inculpatul a sărit pe lângă martoră și a lovit victima cu cuțitul în zona omoplatului stâng, după care a pus cuțitul în buzunar și s-a dus acasă.

Victima a fost transportată la spitalul din Bârlad însă, cu toate îngrijirile acordate, a decedat la ora 22,00. Din raportul de constatare medico - legală s-a reținut că moartea victimei A.V. a fost violentă și s-a datorat colapsului cardio – vascular, consecutiv unei plăgi tăiate penetrante hemitorace stâng cu secțiune de arteră și venă axilară stângă, arteră mamară stângă și arteră I.C., hemopneumotorax stâng prin plagă tăiată transfixiantă lob pulmonar inferior stâng. S-a concluzionat că leziunea a putut fi produsă prin lovire cu un obiect înțepător - tăietor (cuțit) la data de 30 martie 2008, cel mai probabil din fața victimei, lovitura fiind aplicată de sus în jos și de la dreapta la stânga.

În momentul decesului victima se afla sub influența intoxicației alcoolice (1,70 gr. %o alcool în sânge și 2,25 gr. %o alcool în urină). Instanța a reținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – 175 lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere pericolul social deosebit de ridicat al faptei, persoana inculpatului, care a mai săvârșit anterior o infracțiune de violență, dar și comportarea acestuia în timpul procesului, când a manifestat regret față de fapta săvârșită. Instanța a apreciat că nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât conduita inculpatului a fost vădit disproporționată, nejustificată chiar față de afirmațiile victimei cu privire la conduita fiicelor inculpatului.

Referitor la acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.S. s-a reținut că pretențiile acesteia de a fi obligat inculpatul la 50.000 lei daune materiale și 300.000 lei (câte 100.000 pentru ea și fiecare dintre copiii minori), sunt într-un cuantum exagerat fiind justificate daune materiale în cuantum de 25.000 lei și daune morale în cuantum de câte 25.000 lei pentru fiecare parte civilă. S-a mai reținut că este fondată solicitarea de a fi obligat inculpatul la plata unei prestații periodice lunare către copiii minori ai victimei. De asemenea, s-a reținut că, inculpatul datorează despăgubiri civile Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui și Spitalului de Urgență Bârlad. Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 10 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Instanța de apel a constatat că, în mod corect, pe baza materialului probator aflat la dosar s-a reținut că inculpatul a săvârșit asupra victimei A.V. infracțiunea de omor calificat, situația de fapt și încadrarea juridică fiind corect stabilite. S-a reținut că leziunile cauzate victimei prin fapta comisă de inculpat au fost individualizate de raportul de constatare legală de autopsie nr. 26/C/2008 al Cabinetului Medico – Legal Bârlad, întocmit cu respectarea normelor legale. Instanța de apel a apreciat că în mod corect nu s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că nu se poate constata că acesta a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea victimei produsă prin atingere gravă a demnității sale prin vorbele adresate anterior cu privire la comportamentul fiicelor inculpatului.

S-a avut în vedere că din probe rezultă că victima a plecat spre casă încetând expresiile ofensitatoare la adresa inculpatului, însă acesta a mers în casă, a luat un cuțit și a plecat în urmărirea victimei cu intenția de a-i suprima viața. Instanța a mai reținut că pedeapsa a fost just individualizată și că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante facultative și nici nu se impune reducerea pedepsei. S-a constatat că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată. Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia a susținut că în mod greșit nu s-a reținut în favoarea sa că a fost provocat de victimă. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., dar nu este fondat. Conform art. 73 lit. b) C. proc. pen., circumstanța atenuantă a provocării poate fi reținută numai atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o acțiune ilicită gravă. Potrivit celor afirmate de martorii R.M.I. și C.I., în timp ce se aflau în magazinul mixt al celui din urmă martor, unde au consumat băuturi alcoolice, victima a făcut anumite afirmații referitor la comportamentul fiicelor inculpatului. Martorul R.M.I. a declarat că la acel moment a avut loc o altercație între cei doi, care s-au lovit reciproc, după care s-au împăcat „ s-au luat în brațe și s-au sărutat” după care au revenit în bar și și-au terminat băuturile.

Nicio probă nu confirmă susținerea inculpatului că după plecarea din bar între acesta și victimă ar fi continuat discuțiile pe tema comportamentului fiicelor inculpatului, iar martorul Iorga Ionel, la locuința căruia inculpatul și martorul R.M.I. s-au oprit și au băut câte un pahar cu vin și unde a venit și victima, a declarat că „cei trei discutau liniștiți, fără nici un fel de dușmănie”. De asemenea, martorul R.M.I., care l-a însoțit pe inculpat acasă și se afla în imobil când acesta și victima s-au luat la bătaie în curte, nu a confirmat că între cei doi s-ar fi reluat vreo discuție cu privire la fiicele sau la soția inculpatului, martorul auzindu-i însă pe cei doi că doar se înjurau. În acest context și în condițiile în care, după ce victima a plecat din curtea inculpatului, acesta a luat un cuțit și a plecat după ea și a înjunghiat-o, în pofida faptului că martora V.Z.

a încercat să-l împiedice, nu se poate reține că inculpatul se afla sub stăpânirea unei puternice stări de tulburare în momentul comiterii faptei. De altfel, este de reținut că inculpatul a justificat, față de martorul R.M., conflictul care a avut loc în curtea locuinței sale, prin aceea că victima „și-a făcut nevoile în curte” și nu prin aceea că a continuat să-i calomnieze fiicele. Reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a fi incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și că nu există nici alte temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate și nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge, recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se va deduce în continuare, la zi, durata detenției preventive. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F.D. împotriva deciziei penale nr. 10 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 30 martie 2008 la 4 mai 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2009.