ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 21 iulie 2008, C.L., judecător

în cadrul Tribunalului Cluj, a formulat recurs, în condițiile art. 29 alin. (7)

din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., prin care i s-a respins cererea de

recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel, solicitând

anularea hotărârii atacate și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre în

sensul admiterii cererii sale.

În motivarea recursului, recurenta a

învederat că îndeplinește condiția vechimii de 6 ani în funcția de judecător,

precum și celelalte criterii cerute pentru recunoașterea gradului profesional.

Recurenta a invocat practica Înaltei

Curți de Casație și Justiție cu privire la recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T., precum și decizia nr. 866 din 28

noiembrie 2006 a Curții de Constituționale, prin care s-a constatat, cu valoare

de principiu, că judecătorii și procurorii se află în aceeași situație juridică

prin statutul lor constituțional similar.

De asemenea, recurenta a învederat că s-a

creat o situație discriminatorie pentru judecătorii care îndeplinesc condiția

de vechime în funcție și celelalte condiții prevăzute de lege, în raport cu

procurorii care, obținând gradul profesional corespunzător Parchetului de lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție pot obține automat gradul profesional de

judecător de curte de apel, fără să participe la concurs, așa cum sunt obligați

să participe toți judecătorii.

Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

C.S.M. a invocat prevederile art. 43 din

Legea nr. 303/2004, potrivit cărora promovarea judecătorilor se face numai prin

concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la

tribunale și curți de apel.

De asemenea, s-a precizat că potrivit

art. 44 alin. (1) lit. b) din aceeași lege pentru promovarea în funcția de

judecător de curte de apel este necesară o vechime de 6 ani în funcția de judecător.

Intimatul a precizat că recurenta nu a

susținut examen de promovare în condițiile art. 43-47 din legea menționată și

nici nu se află în una din situațiile prevăzute de art. 65 și art. 83 alin. (3)

din Legea nr. 303/2004, republicată.

Referitor la discriminarea invocată de

recurentă, intimatul a arătat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, care definesc conceptul de

discriminare.

Examinând cauza în raport de motivele

invocate și de prevederile legale în materie, Curtea constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 703 din 10 iulie 2008

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost respinse cererile de

recunoaștere a gradului profesional de judecător de tribunal, respectiv de

judecător de curte de apel, formulate de mai mulți judecători, printre care și

recurenta.

Potrivit prevederilor art. 43-47 din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, promovarea

acestora la tribunale și curți de apel se face numai prin concurs, dacă sunt

îndeplinite condiția de vechime, cea de evaluare a activității profesionale cu

calificativul „foarte bine”, precum și condiția ca judecătorul să nu fi fost

sancționat disciplinar în ultimii 3 ani.

În speță, însă, recurenta C.L., judecător

la Tribunalul Cluj, nu a participat la vreun concurs de promovare în funcția de

judecător de curte de apel, pentru a i se putea recunoaște gradul

corespunzător.

Recurenta nu poate invoca existența

stării de discriminare față de procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T. cărora li s-a

recunoscut gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, întrucât nu se află într-o situație identică sau

similară pentru a avea aplicabilitate conceptul definit de Ordonanța Guvernului

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de

discriminare.

Situația procurorilor la care face

referire recurenta este diferită prin aceea că dispozițiile legale speciale

privind organizarea și funcționarea D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu condiționează

numirea în cadrul acestor structuri specializate din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de promovarea unui concurs,

prevederile generale din Legea nr. 303/2004 referitoare la promovare nefiind

aplicabile în cazul acestora.

Astfel, recurenta nu se poate prevala de

dispozițiile legilor speciale, respectiv Legea nr. 508/2004 privind înființarea

D.I.I.C.O.T. sau de cele ale O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională

Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, corect s-a reținut prin

hotărârea atacată că gradul profesional corespunzător unei instanțe superioare

se dobândește numai în urma promovării examenului sau concursului, în

condițiile reglementate de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și

procurorilor.

Față de cele ce preced, recursul este

nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.L.

împotriva Hotărârii nr. 703 din 10 iulie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

noiembrie 2008.