ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2959/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 septembrie

2009 pronunțată în dosarul penal nr. 1254/44/2009, Curtea de Apel Galați, în

baza prevederilor art. 300

2

C. proc. pen., în referire la art. 160

b

C. proc. pen., a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului D.G. a

fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și a menținut-o.

În baza art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen., instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.

S-a reținut că din analiza

temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive rezultă că

acestea se mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de libertate

a inculpatului.

Din probele administrate

rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost

trimis în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148

raportat la art. 143 C. proc. pen.

Instanța a reținut

atitudinea inculpatului de obstrucționare a procesului penal, ca și calitatea

acestuia de inspector de poliție, împrejurări care, în contextul faptelor

pretins comise, sunt de natură a justifica privarea de libertate așa încât să

nu fie pusă în discuție încrederea societății cu privire la înfăptuirea

justiției în astfel de cauze.

Privitor la cererea de

liberare provizorie formulată de inculpat s-a arătat că aceasta este

neîntemeiată, nefiind oportună admiterea sa.

Inculpatul a făcut parte din

organele autorității statului chemate să vegheze la respectarea legii, calitate

în care se reține și că ar fi săvârșit faptele de corupție pentru care a fost

trimis în judecată; lăsarea în libertate a acestui inculpat ar constitui o

stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de neîncredere a

opiniei publice în înfăptuirea corectă a actului de justiție, precum și un

puternic sentiment de insecuritate socială.

Ca urmare, având în vedere

aceste aspecte, Curtea a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și

a respins cererea acestuia de liberare provizorie.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.G., solicitând casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a susținut că instanța a

analizat alte motive decât cele la care o obligau dispozițiile art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., cu privire la menținerea arestării inculpatului.

Hotărârea a analizat doar

condiția existenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar

reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.

S-a arătat că în mod greșit

instanța a apreciat că punerea în libertate a inculpatului ar fi inoportună;

acesta nu se află în situația de a influența martorii sau modul de administrare

a mijloacelor de probă, toate momentele procedurale importante fiind deja

depășite.

S-a mai învederat că

recurentul inculpat este ofițer de poliție cu o carieră de 15 ani și are o

familie cu doi copii mici care îi necesită prezență în stare de libertate.

Examinând recursul potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul D.G. a fost trimis

în judecată prin rechizitoriul nr. 84/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Galați pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) în referire la art. 6 și 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 12 lit.

b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C.

pen., constând în aceea că, în calitate de ofițer de poliție la Poliția

municipiului Galați – Secția 1 Poliție, în perioada aprilie – 19 iunie 2009, în

mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în înțelegere cu

inculpatul A.N., despre care se spune că era informatorul său, a pretins direct

sau prin intermediul informatorului de la martorul denunțător T.S.P. suma de

21.500 euro și un teren situat în comuna Vânători, județul Galați, primind în

mod efectiv suma de 1150 euro, iar la data de 19 iunie 2009, a fost surprins în

flagrant în timp ce a remis suma de 1000 de euro inculpatului A.N. pentru ca

acesta să îi comunice și să îl ajute în recuperarea unui ceas marca P.P. care

fusese sustras martorului denunțător T.S.P.

Inculpatul a fost arestat,

la data de 20 iunie 2009, măsura preventivă fiind menținută de instanță prin

încheierea din 13 august 2009.

Menținerea măsurii arestării

preventive este justificată și în prezent prin constanța temeiurilor care au

stat la baza luării ei și care impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Instanța de fond a analizat

existența acestor temeiuri și a justificat necesitatea menținerii privării de

libertate a inculpatului.

Punerea acestuia în

libertate nu este întemeiată și oportună dat fiind pericolul concret pe care

persoana inculpatului, inspector de poliție, persoană încărcată cu autoritatea

conferită de lege de a veghea la respectarea acesteia și având atribuții de

sancționare a celor care o încalcă sau de aducere a lor în fața justiției, îl

reprezintă pentru societate prin natura faptelor ce îi sunt imputate, modul de

săvârșire a acestora, prin implicarea altor personaje, rolul și calitatea

acestora, foloasele pretins dobândite; opinia publică este în pericol de a

suferi o tulburare și o stare de nesiguranță socială într-o atare împrejurare,

astfel că menținerea detenției provizorii este justificată, fiind motivată în

fapt și în drept.

În mod întemeiat s-a reținut

că în cauză nu există aspecte de depășire a termenului rezonabil al duratei măsurii

arestării preventive, având în vedere modul de derulare a procesului penal până

în prezent.

Cât privește cererea de

liberare provizorie sub control judiciar, Înalta Curte constată că instanța a

dispus respingerea acesteia în mod întemeiat.

Instituția liberării

provizorii sub control judiciar constituie p facultate aflată la dispoziția

instanței și de care inculpatul poate beneficia, în condițiile realizării

anumitor cerințe, dar acordarea ei nu constituie un drept, de plano, ci doar o

posibilitate îngrădită de existența și îndeplinirea acestor cerințe.

Instanța de fond a motivat

inoportunitatea admiterii cererii tocmai prin neîndeplinirea condițiilor

legale, arătând că, în contextul faptelor ce sunt reținute în sarcina

inculpatului, a persoanelor implicate și a calității acestora, a atitudinii

procesuale adoptate, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 160

2

alin.

(2) C. proc. pen., tocmai pentru a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte

fapte penale, să tergiverseze cercetarea judecătorească, să influențeze

declarațiile unor martori sau să zădărnicească aflarea adevărului.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

inculpatului D.G., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 10 septembrie

2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1254/44/2009.

Obligă recurentul inculpat

la 210 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 50 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 septembrie 2009.