ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 847/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin încheierea de ședință din 4 martie 2009, a respins, ca neîntemeiată, în conformitate cu dispozițiile art. 160 2 raportat la art. 160 teza a II-a C. proc. pen., cererea inculpatului R.V. privind liberarea provizorie sub control judiciar, ca alternativă legală la măsura actuală a arestării preventive, cerere formulată în cursul cercetării judecătorești, în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr. 268/59/2009 al instanței amintite. În promovarea cererii amintite formulate, la data de 3 martie 2009, prin apărător și însușită de acesta, după ascultarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 160 8 a alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul R.V., ofițer în poliție judiciară, Poliția Municipiului Timișoara, având gradul profesional de comisar, arestat preventiv în cauză cu începere de la 13 decembrie 2008 pentru cazul prevăzut de art.143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. [„a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede (.) pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”], fiind urmărit penal și ulterior trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 206/D/P/2008 din 2 februarie 2009 al D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea infractorului, complicitate la cumpărare de influență și complicitate la trafic de influență constând în aceea că: (i) pentru a-i ajuta în rezolvarea favorabilă a cauzei penale în care era implicat pe numitul S.I.

judecat în stare de arest preventiv în baza Legii nr. 678/2001; (ii) la cererea cumpărătoarei de influență S.I. a intermediat acesteia angajarea ca apărător ales a celuilalt coinculpat în cauză avocat T.T.M. și ulterior (iii) a sprijinit pe coinculpatul T.T.M. să pretindă suma de 7.000 euro, din care a și încasat efectiv 1960 euro, de la S.I. în vederea influențării, prin intermediul altor persoane a magistraților judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru admiterea unei cereri de strămutare formulată de inculpatul S.I., a susținut că durata detenției provizorii de cca. 3 luni, stadiul actual al procedurii aflate în faza de cercetare judecătorească (ascultarea inculpaților, audierea martorilor în acuzare în cauză încetând astfel posibilitatea influențării acestora) conduita sa anterioară ireproșabilă/excepțională în societate (profesională, dar și împrejurarea că celălalt coinculpat T.T.M.

prin decizia penală nr. 716 din 2 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a fost pus în libertate în aceleași condiții), constituie motive relevante suficiente și necesare, pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar și aceștia, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (1) raportat la art. 160 2 și 160 8 a alin. (2) C. proc. pen. Instanța contrar susținerilor inculpatului și fără a infirma relevantă în cauză a acestora a apreciat totuși ca motivele invocate de inculpat sunt neconcludente sub aspectul admiterii cererii de liberare sub control judiciar, dispunând respingerea sa, ca neîntemeiată, în conformitate cu prevederile art. 160 2 alin. (2) raportat la art. 160 8 a alin. (6) teza a II-a C. proc.

pen., în care sens a reținut ca argumente probatorii/justificative pentru menținerea detenției provizorii, singura garanție procesuală la momentul actual pentru desfășurarea în bune condiții și cu celeritate a cercetării judecătorești în primă instanță (i); persistența motivelor plauzibile de a-l bănui pe acesta, data fiind trimiterea sa în judecată la interval de numai 2 luni de la declanșarea urmăririi penale și arestarea sa preventivă în cauză, de săvârșirea unor infracțiuni grave, ca fapte de corupție, ce au adus atingeri grave la nivel suprem autorității justiției (ii); calitatea de ofițer superior de poliție judiciară a coinculpatului care a inițiat și susținut ulterior activitatea infracțională pe tot parcursul acesteia (iii); faptul că cercetarea judecătorească nu a epuizat audierea martorilor și administrarea celorlalte probe în acuzare, inculpatul declarându-se nevinovat, existând astfel pericolul zădărnicirii adevărului prin exercitarea de presiuni și influențare a acestora și (iv); protejarea ordinii publice date fiind perioada de circa 3 luni de la declanșarea procedurii penale în cauză.

2. Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii primei instanțe apreciată ca nelegală și netemeinică cu solicitarea de a se reexamina motivele invocate în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (1) raportat la art. 160 2 și 160 8 a alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen. „măsura preventivă luată, se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii” ... Referitor la măsura liberării provizorii sub control judiciar ca alternativă legală la măsura arestării preventive, astfel cum este situația în speță, potrivit art. 160 2 C. proc.

pen., înlocuirea este posibilă doar în cazul infracțiunilor din culpă precum și „în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani” [(alin. (1)] și sub condiția că „nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe (.) inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori (.), alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte” [(alin. (2)]. Împrejurarea că inculpatul recurent R.V., ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de comisar șef în cadrul Poliției Timișoara învinuit de săvârșirea unor fapte grave de corupție vizând autoritatea judiciară supremă a solicitat aplicarea alternativei legale a liberării provizorii sub control judiciar la interval de numai 3 luni de la declanșarea procedurii penale în condițiile în care cercetarea judecătorească se află în debutul administrării probelor în acuzare iar inculpatul s-a declarat nevinovat justifică aprecierea primei instanțe, și implicit respingerea ca neîntemeiată a cererii la momentul actual, în considerarea motivului zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor martori.

În același sens problema liberării provizorii la momentul actual a inculpatului R.V. a fost implicit rezolvată de instanță superioară și cu ocazia controlului de legalitate/temeinicie asupra menținerii arestării preventive, măsură anterior dispusă prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 6 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva încheierii nr. 68/ PI din 4 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 268/59/2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 martie 2009.