ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 847/2009

Deliberând asupra recursului

de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

de Apel Timișoara, secția penală, prin încheierea de ședință din 4 martie 2009,

a respins, ca neîntemeiată, în conformitate cu dispozițiile art. 160

2

raportat la art. 160 teza a II-a C. proc. pen., cererea inculpatului

R.V. privind liberarea

provizorie sub control judiciar, ca alternativă legală la măsura actuală a

arestării preventive, cerere formulată în cursul cercetării judecătorești, în

cauza penală ce formează obiectul dosarului nr. 268/59/2009 al instanței

amintite.

În promovarea cererii

amintite formulate, la data de 3 martie 2009, prin apărător și însușită de

acesta, după ascultarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 160

8 a

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul R.V., ofițer în poliție judiciară, Poliția

Municipiului Timișoara, având gradul profesional de comisar, arestat preventiv

în cauză cu începere de la 13 decembrie 2008 pentru cazul prevăzut de art.143

raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. [„a săvârșit o infracțiune pentru

care legea prevede (.) pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că

lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”],

fiind urmărit penal și ulterior trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 206/D/P/2008

din 2 februarie 2009 al D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea

infractorului, complicitate la cumpărare de influență și complicitate la trafic

de influență constând în aceea că: (i) pentru a-i ajuta în rezolvarea favorabilă

a cauzei penale în care era implicat pe numitul S.I. judecat în stare de arest

preventiv în baza Legii nr. 678/2001; (ii) la cererea cumpărătoarei de

influență S.I. a intermediat acesteia angajarea ca apărător ales a celuilalt

coinculpat în cauză avocat T.T.M. și ulterior (iii) a sprijinit pe coinculpatul

T.T.M. să pretindă suma de 7.000 euro, din care a și încasat efectiv 1960 euro,

de la S.I. în vederea influențării, prin intermediul altor persoane a

magistraților judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

admiterea unei cereri de strămutare formulată de inculpatul S.I., a susținut că

durata detenției provizorii de cca. 3 luni, stadiul actual al procedurii aflate

în faza de cercetare judecătorească (ascultarea inculpaților, audierea martorilor

în acuzare în cauză încetând astfel posibilitatea influențării acestora)

conduita sa anterioară ireproșabilă/excepțională în societate (profesională,

dar și împrejurarea că celălalt coinculpat T.T.M. prin decizia penală nr. 716

din 2 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a fost

pus în libertate în aceleași condiții), constituie motive relevante suficiente

și necesare, pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control

judiciar și aceștia, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (1)

raportat la art. 160

2

și 160

8 a

alin. (2) C. proc. pen.

Instanța contrar

susținerilor inculpatului și fără a infirma relevantă în cauză a acestora a

apreciat totuși ca motivele invocate de inculpat sunt neconcludente sub

aspectul admiterii cererii de liberare sub control judiciar, dispunând

respingerea sa, ca neîntemeiată, în conformitate cu prevederile art. 160

2

alin. (2) raportat la art. 160

8 a

alin. (6) teza a II-a C. proc.

pen., în care sens a reținut ca argumente probatorii/justificative pentru

menținerea detenției provizorii, singura garanție procesuală la momentul actual

pentru desfășurarea în bune condiții și cu celeritate a cercetării

judecătorești în primă instanță (i); persistența motivelor plauzibile de a-l

bănui pe acesta, data fiind trimiterea sa în judecată la interval de numai 2

luni de la declanșarea urmăririi penale și arestarea sa preventivă în cauză, de

săvârșirea unor infracțiuni grave, ca fapte de corupție, ce au adus atingeri

grave la nivel suprem autorității justiției (ii); calitatea de ofițer superior de

poliție judiciară a coinculpatului care a inițiat și susținut ulterior activitatea

infracțională pe tot parcursul acesteia (iii); faptul că cercetarea judecătorească

nu a epuizat audierea martorilor și administrarea celorlalte probe în acuzare,

inculpatul declarându-se nevinovat, existând astfel pericolul zădărnicirii

adevărului prin exercitarea de presiuni și influențare a acestora și (iv);

protejarea ordinii publice date fiind perioada de circa 3 luni de la

declanșarea procedurii penale în cauză.

inculpat împotriva încheierii primei instanțe apreciată ca nelegală și

netemeinică cu solicitarea de a se reexamina motivele invocate în sensul

admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar în conformitate

cu dispozițiile art. 139 alin. (1) raportat la art. 160

2

și 160

8

a

alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins, ca atare,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 139 alin. (1) C.

proc. pen. „măsura preventivă luată, se înlocuiește cu altă măsură preventivă

când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii” ... Referitor

la măsura liberării provizorii sub control judiciar ca alternativă legală la

măsura arestării preventive, astfel cum este situația în speță, potrivit art. 160

2

C. proc. pen., înlocuirea este posibilă doar în cazul infracțiunilor din culpă

precum și „în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii ce nu depășește 18 ani” [(alin. (1)] și sub condiția că „nu există

date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe (.) inculpat să

săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului prin influențarea unor părți, martori (.), alterarea ori distrugerea

mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte” [(alin. (2)].

Împrejurarea că inculpatul

recurent R.V., ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de comisar șef

în cadrul Poliției Timișoara învinuit de săvârșirea unor fapte grave de

corupție vizând autoritatea judiciară supremă a solicitat aplicarea

alternativei legale a liberării provizorii sub control judiciar la interval de

numai 3 luni de la declanșarea procedurii penale în condițiile în care

cercetarea judecătorească se află în debutul administrării probelor în acuzare

iar inculpatul s-a declarat nevinovat justifică aprecierea primei instanțe, și

implicit respingerea ca neîntemeiată a cererii la momentul actual, în

considerarea motivului zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor

martori. În același sens problema liberării provizorii la momentul actual a

inculpatului R.V. a fost implicit rezolvată de instanță superioară și cu ocazia

controlului de legalitate/temeinicie asupra menținerii arestării preventive,

măsură anterior dispusă prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 6

februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent

să plătească statului suma de 100

lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva încheierii nr. 68/ PI din 4

martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

268/59/2009.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 10 martie 2009.