ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3117/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3117/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință
din 23 septembrie 2009, Curtea de
Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, investită cu
soluționarea apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 356/S
din 25 iunie 2009 a Tribunalului Brașov, secția penală,
procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării
preventive a
inculpaților C.V.
și
O.A.N.
deținuți în Penitenciarul Codlea, a dispus, în
baza art. 300
2
raportat la art. 160 lit. b) alin. (1) și (3)
C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a acestora.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de apel a reținut
că temeiurile care au
determinat arestarea preventivă inculpaților nu au încetat, și nici nu s-au
modificat, ci subzistă și impun, în continuare, privarea lor de libertate,
raportat și la soluția de condamnare pronunțată de prima instanță. Totodată s-a
mai arătat că inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,
întrucât lăsarea în libertate a acestora ar avea
un impact negativ în
comunitatea de
unde provin și ar crea un sentiment de nesiguranță în
rândul populației, având în vedere circumstanțele
în care s-au comis
faptele.
Împotriva acestei încheieri, inculpații au declarat, în
termen
legal, prezentul recurs, a cărui
soluționare a fost lăsată la aprecierea
instanței de către apărătorul
desemnat din oficiu.
Recursurile nu sunt fondate.
Dispoziția instanței de apel, de a se
menține arestarea preventivă, este legală și temeinică, avându-se în vedere că
temeiurile care au determinat arestarea inculpaților, condamnați deja de prima
instanță la pedepse de cate 10 ani închisoare C.V. și respectiv 5 ani
închisoare O.A.N.
, pentru infracțiunea
prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.
143/2000, nu s-au schimbat și justifică, în continuare, privarea lor de
libertate, pentru buna desfășurare a procesului
penal.
Înalta
Curte apreciază, în raport cu cele expuse, că lăsarea în
liberate
a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea
publică și pentru buna desfășurare în continuare a
procesului penal,
avându-se în vedere
importanța relațiilor sociale încălcate, caracterul
organizat și numărul de persoane implicate,
consecințele produse, cantitatea și varietatea substanțelor stupefiante
folosite, datele ce
caracterizează
persoana inculpaților, precum și faptul că infracțiunile
pentru care sunt cercetați sunt sancționate de
lege cu pedeapsa
închisorii mai mare
de 4 ani, se constată că sunt îndeplinite condițiile
necesare pentru menținerea stării de arest a
acestora.
Recursurile declarate învederându-se,
așadar nefondate,
urmează ca, în baza art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie
respinse.
Conform
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi
obligați la plata cheltuielilor judiciare către
stat, urmând ca onorariul
apărătorului
desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații
O.A.N.
și C.V.
împotriva
încheierii din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și
pentru
cauze cu minori, pronunțată
în dosarul nr. 1242/62/2009.
Obligă
recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de câte 100 lei,
reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa
din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2
octombrie 2009.