ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7473/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7473/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați sub nr. 748/C din 22 martie 2006 reclamantul J.G. a

contestat dispoziția nr. 2317/SR din 24 ianuarie 2006 emisă de Primarul

municipiului Galați prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul imposibil de restituit în

natură situat în Galați.

În motivarea cererii reclamantul a arătat

că pârâtul nu a respectat dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor

stabili măsuri reparatorii prin echivalent, iar compensarea cu alte bunuri

mobile sau imobile trebuie să prevaleze în fața oricăror alte modalități de

despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 1494 din 28

septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați contestația a fost respinsă ca

nefondată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, în raport de prevederile art. 1 pct. 1.7 din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, acordarea

unui alt imobil în compensare trebuie să reprezinte rezultatul voinței unității

investite cu soluționarea notificării, în măsura în care deține în patrimoniu

imobile disponibile, cu respectarea drepturilor conferite instituțiilor locale

de a dispune de bunurile ce aparțin domeniului public sau privat al unității

administrativ-teritoriale.

Reclamantul a declarat apel împotriva

sentinței menționate, susținând că este posibilă acordarea unor terenuri în

compensare și că pârâta avea obligația de a afișa lunar lista bunurilor sau

serviciilor oferite cu titlu de măsuri reparatorii.

Prin decizia civilă nr. 24/A din 30

ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, a fost admis

apelul, s-a schimbat sentința atacată, și, în rejudecare, s-a admis acțiunea,

s-a desființat dispoziția nr. 2317/SR din 24 ianuarie 2006 emisă de pârât și

s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 750 mp teren, situat în

Galați.

În motivarea acestei decizii s-a reținut

că, la solicitarea instanței, Primăria municipiului Galați a transmis cu adresa

nr. 10304 din 7 februarie 2007 lista terenurilor ce pot fi atribuite în

compensare, iar ulterior, la 2 aprilie 2007, aceasta a comunicat că terenul de

la poziția 10, str. C. nr. 87 poate fi atribuit reclamantului spre compensare.

În raport de această situație de fapt,

s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, în situația în care măsura compensării este acceptată ori chiar

solicitată de persoana îndreptățită și este posibilă, persoana deținătoare sau

entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să acorde celui

îndreptățit bunul ori serviciul în compensare.

Municipiul Galați, prin Primar, a

declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând nelegalitatea

acesteia în raport de dispozițiile art. 299-314 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se

susține că potrivit art. 1 pct. 1.7 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 498/2003, compensarea cu alte imobile este posibilă cu respectarea

drepturilor instituțiilor locale de a dispune de bunurile ce aparțin domeniului

public sau privat al acestora și trebuie să reprezinte rezultatul voinței

entității investite în măsura în care deține în patrimoniu imobile disponibile

acordării prin compensare.

Referitor la terenul în litigiu,

recurentul arată că prin decizia civilă nr. 227/A din 24 mai 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Galați a fost obligat să restituie suprafața de 678,72 mp din

terenul situat în str. C. nr. 85 numitului Z.C., iar prin sentința civilă nr.

1604 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Galați a fost obligat la restituirea

și a suprafeței de 56,28 mp din terenul situat la aceeași adresă, tot numitului

Z.C., astfel că decizia recurată nu poate fi pusă în aplicare, în final

solicitându-se a se restitui reclamantului un alt teren ce se află înscris pe

lista imobilelor ce pot fi atribuite în compensare.

Recursul declarat în cauză este fondat,

în sensul considerentelor ce succed.

În conformitate cu prevederile actualului

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, dacă restituirea în

natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în

acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Acordarea în compensare de alte bunuri

sau servicii este condiționată de existența unui acord de voință al unității notificate

și notificatorului, precum și de existența în patrimoniul entității respective

a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.

În cauza de față, instanța de apel a

reținut că aceste cerințe sunt îndeplinite, întrucât terenul situat în str. C.

nr. 85 este inclus pe lista imobilelor ce pot fi atribuite în compensare.

Această situație este însă infirmată de

recurent, în sensul mențiunilor indicate în motivele de recurs, cum că pentru

același teren sunt pronunțate hotărâri judecătorești prin care respectivul

imobil este atribuit unei alte persoane.

Pe de altă parte, este de observat că

deși s-a dispus efectuarea unei expertize topometrice având ca obiectiv

identificarea terenului din str. C. nr. 85 în suprafață de 750 mp ce urmează a

fi atribuit în compensare reclamantului (fila 63 apel), această expertiză nu

s-a efectuat, expertul indicând ca motiv lipsa părților.

Același expert precizează, fila 79 apel,

că la adresa indicată a constatat existența unei locuințe, cu teren aferent,

astfel că este necesar acordul respectivului proprietar pentru accesul pe

teren.

Din considerentele expuse rezultă că în

cauză nu s-a făcut o identificare a terenului ce ar putea fi atribuit în

compensare reclamantului, proba cu expertiza fiind absolut necesară în sensul

celor menționate.

Cu atât mai mult este necesară

administrarea acestei probe, în condițiile în care pentru anumite suprafețe de

teren situate la aceeași adresă s-a recunoscut dreptul de proprietate în

favoarea altei persoane, cum se susține prin motivele de recurs.

În contextul celor menționate și având în

vedere prevederile art. 313 și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

admite recursul declarat în cauză, a casa decizia recurată și a trimite cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, care va ține seama de dispozițiile

art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Galați împotriva deciziei nr. 24 A din 30 ianuarie 2008 a

Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie

2008.