ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1031/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Conturi a României, în

compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, prin Decizia nr. 24 din 15 martie 2006, a constatat că numitul O.D., fost consilier la Consiliul municipal Târgu-Mureș, a încălcat

obligațiile prevăzute de art. 4 alin. (2) din lege întrucât nu a comunicat în

scris informațiile cerute de organul de control, Direcția de control financiar,

a județului Mureș și, în consecință, l-a obligat la plata unei penalizări de

37.000.000 lei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul O.D. invocând, în

principal, excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, calea

firească de urmat fiind cea prevăzută de Legea nr. 554/2004, astfel încât în

primă Instanță competența de soluționare revenea Curții de Apel Târgu-Mureș.

A precizat

recurentul că această cale de atac a fost indicată de autoritatea

administrativă în dispozitivul actului administrativ emis, deși Legea nr.

94/1992, republicată, după revizuirea constituției în 2003, nu mai prevede

această formă de control judiciar.

În opinia

recurentului, în raport cu dispozițiile art. 56 și art. 128 din Legea nr.

94/1992, penalizarea a fost stabilită de un organ necompetent material,

întrucât pentru a adopta această reglementare legiuitorul a avut în vedere și

dimensiunea jurisdicțională a Curții de Conturi, preluând C. proc. civ. amenda

judiciară care poate fi aplicată numai de Instanțele judecătorești.

Au fost

indicate și motivele pentru care, în opina acestuia, actul administrativ atacat

nu este legal, susținându-se în esență că recurentului i s-a solicitat doar o

declarație explicativă care nu poate fi obligatorie și nu îndeplinește rolul de

informații, iar, în raport cu prevederile Legii nr. 393/2004 privind statutul

aleșilor locali, în cazul acestuia nu poate fi reținută încălcarea prevederilor

art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 94/1992.

Examinând

actele dosarului, Înalta Curte constată că în speță este incident motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. pentru care se pronunță casarea hotărârii, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., avându-se în

vedere considerentele în continuare arătate.

Decizia atacată a

fost pronunțată de Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din

Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

într-o cauză având ca obiect aplicarea unei penalizări conform art. 128 din

lege, pentru încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (2), în modalitatea reținută

prin procesul - verbal de constatare din 7 februarie 2006, întocmit de Direcția

de control financiar a județului Mureș.

Potrivit art.

128 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, încălcarea obligațiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) se

penalizează cu 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, iar în conformitate

cu dispozițiile art. 129 această abatere se constată de controlorii Curții de

Conturi și amenda se stabilește de Colegiul jurisdicțional potrivit art. 40.

Acest din

urmă text a reglementat competența Colegiului jurisdicțional de a judeca și

hotărî în primă instanță, cu privire la plata despăgubirilor civile pentru

pagubele cauzate și plata de amenzi pentru abaterile cu caracter financiar

comise de persoanele enumerate, cu care este sesizat conform art. 31 alin. (2)

și 37 alin. (1).

Constituția

României, revizuită, a stabilit însă, prin art. 140 alin. (1) teza a II-a, că

litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează, în condițiile

legii organice, de Instanțele specializate.

Activitatea

jurisdicțională a Curții de Conturi a fost preluată de Instanțele judecătorești

în condițiile O.U.G. nr. 117/2003, act normativ care a atribuit, prin art. 1,

competența de soluționare a litigiilor de această natură Instanțelor

judecătorești ordinare, până la constituirea celor specializate.

Or, aceste

prevederi constituționale și legale se referă inclusiv la activitatea

jurisdicțională a completului prevăzut de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată,

așa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 117/2003, introdus

prin Legea nr. 49/2004 de aprobare a acestei ordonanțe de urgență.

În concluzie,

decizia adoptată de Curtea de Conturi în condițiile art. 56 din Legea nr.

94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este

nelegală, această autoritate administrativă autonomă depășindu-și competența

legală prin arogarea unor competențe jurisdicționale pe care legal nu le are.

Pe de altă

parte, chiar dacă nu ar fi intervenit aceste modificări ale prevederilor

Constituționale și legale, competența de soluționare a cauzei, raportat la

obiectul său, nu revenea Curții de Conturi în compunerea prevăzută de art. 56,

ci colegului jurisdicțional al Camerei de Conturi județene, în considerarea

dispozițiilor art. 129 coroborate cu art. 40 și art. 44 din lege, a căror

activitate a fost preluată de tribunale, cauzele de această natură urmând a fi

soluționate de secțiile sau, după caz, completele de contencios administrativ.

În consecință, cum în speță

actul constatator al abaterilor prevăzute de art. 128 din Legea nr. 94/1992,

republicată cu modificările și completările ulterioare, a fost întocmit de un

controlor financiar din cadrul Camerei de Conturi Mureș, Înalta Curte, reținând

incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în temeiul art. 312 pct. 1 și pct. 3 și art. 313 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 2 lit. d) C. proc. civ., art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 1 din O.U.G.

nr. 117/2003, va admite recursul și va casa decizia atacată, dispunând

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Mureș, secția

contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

reclamantul O.D. împotriva deciziei nr. 24 din 15 martie 2006 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează decizia Curții de

Conturi nr. 24 din 15 martie 2006.

Trimite cauza

spre competentă soluționare Tribunalului Mureș, secția contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 februarie 2007.