ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1343/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1343/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția
contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.C. a chemat în judecată pe
pârâții C.P.T. și Prefectul județului Vaslui fiind nemulțumit de faptul că nu
s-a răspuns solicitării sale adresate premierului de a interveni în finalizarea
executării silite.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1993 din 30
septembrie 2007, a respins excepția necompetenței materiale invocată de Prefectul
județului Vaslui și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P.M.
al României, dar și acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea soluției s-a
reținut că, sub aspectul excepției necompetenței materiale, potrivit art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele emise sau încheiate de
autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar, în speță, unul
dintre pârâți este o autoritate publică centrală, astfel că excepția a fost
respinsă.
Excepția lipsei calității
procesuale pasive a P.M. a fost respinsă pentru că nu s-a solicitat obligarea
acesteia la punerea în executare a unei sentințe civile, ci la comunicarea unui
răspuns la o cerere adresată de reclamant, iar obligația de a răspunde
petiționarului există.
Pe fondul cauzei, s-a
reținut că reclamantul a adresat o cerere Cancelariei P.M. în care a expus
stadiul în care se afla punerea în executare a sentinței civile nr. 2879 din 16
iulie 2004 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, și a
solicitat P.M. să ordone Prefectului județului Vaslui și C.J. Vaslui să asigure
suma stabilită prin titlu executoriu.
Instituția căreia i-a fost
adresată cererea a comunicat reclamantului că memoriul a fost transmis spre
soluționare Prefectului județului Vaslui care urma să-i comunice soluția
adoptată.
Și Prefectul județului
Vaslui a comunicat reclamantului un răspuns în legătură cu executarea sentinței
civile nr. 2879 din 16 iulie 2004, iar instanța de fond a concluzionat că nu se
poate reține nesoluționarea în termen legal a unei cereri.
Împotriva sentinței civile nr.
1993 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel București s-a declarat recurs de
către reclamantul G.C., care a criticat sentința ca fiind nelegală și
netemeinică.
În motivele de recurs se
arată că, chiar dacă a primit răspuns de la autoritățile statului nu s–a
rezolvat problema executării sentinței civile nr. 2879 din 16 iulie 2004
pronunțată de Tribunalul București.
Instituția Prefectului județului
Vaslui a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, arătând că
petentul a primit răspuns la scrisoarea adresată la 27 aprilie 2007.
După examinarea motivelor de
recurs invocate, a dispozițiilor incidente în cauză, Înalta Curte va respinge
recursul pentru următoarele considerente:
Inițial, reclamantul s-a
adresat instanței pentru că P.M. și Prefectul județului Vaslui nu i-au răspuns
la cererile adresate.
Cererea a fost respinsă
pentru că cele două instituții au comunicat răspuns reclamantului dar acesta
este nemulțumit de modul de soluționare a cererii sale.
Este adevărat că art. 1 din
Legea nr. 554/2004 prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un
drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei
cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ dar la dosar
există dovada că cele două autorități au comunicat un răspuns la cererea
reclamantului.
Faptul că reclamantul nu
este mulțumit de răspunsul primit nu înseamnă că sunt incidente în cauză
dispozițiile privind nesoluționarea cererii.
Nu se poate apela la
dispozițiile speciale ale legii contenciosului administrativ pentru a se obține
executarea silită a unei hotărâri judecătorești prin care reclamantul urma să
primească, alături de alte părți, despăgubiri din partea Primăriei și Comisiei
Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, ale Comunei Bogdănița, județul Vaslui.
Hotărârea judecătorească,
fiind un titlu executoriu, se pune în executare în conformitate cu prevederile
Codului de procedură civilă, la dosar existând chiar o dovadă a întocmirii unui
dosar de executare silită.
Apreciind că soluția
instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va
fi respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de G.C. împotriva sentinței civile nr. 1993 din 3 septembrie 2007 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 martie 2008.