ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1654/2009

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 12440/3/2006, la data de 7 aprilie 2006, reclamanta SC M.S. SRL a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București, prin Primarul General, Primarul General al Municipiului București și S.A.C., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 4816 din 21 noiembrie 2005 emisă de Primarul General al Municipiului București, deoarece prin dispoziția respectivă a fost restituită, în natură, cota de ½ din subsolul, parterul și mansarda imobilului situat în București, însă pârâtul S.A.C. nu avea calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului.

Prin sentința civilă nr. 1127 din 22 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei în ce privește pe numitul S.D.F.; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a fost respinsă contestația. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în petitul acțiunii s-au făcut referiri numai la dispozițiile Legii nr. 10/2001, însă, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării.

Cum reclamanta nu îndeplinește condiția de persoană îndreptățită, rezultă că nu are calitate procesuală activă și nici nu justifică un interes, deoarece ocupă imobilul fără contract de închiriere, fiind un simplu terț față de dispoziția a cărei nulitate o solicită. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile dreptului comun și nu pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 653 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins apelul, ca nefondat, reținându-se că în cererea introductivă nu se face nicio referire la dispozițiile art. 966, art. 968 C. civ., ci numai la prevederile art. 3 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel că prima instanță a pronunțat o soluție legală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC M.S. SRL, aducându-i următoarele critici : - Hotărârile pronunțate atât de instanța de apel cât și de prima instanță, sunt nelegale, fiind pronunțate cu încălcarea normelor de competență, astfel încât se impune casarea lor și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, în primă instanță, la judecătorie. - Din actele dosarului rezultă cu claritate interesul legitim pe care îl are reclamanta în legătură cu anularea deciziei de restituire în natură. Chiar dacă nu are un contract de închiriere, reclamanta a solicitat Primăriei sectorului 1 București cumpărarea spațiului respectiv, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 550/2002, mai ales că a realizat investiții de mare amploare în imobilul respectiv.

Reclamanta mai susține că, indiferent de cum a fost intitulată acțiunea, potrivit art. 84 C. proc. civ., instanța avea obligația să interpreteze adecvat cererea de chemare în judecată potrivit cu scopul urmărit, în speță cererea reprezentând o acțiune de drept comun care era de competența Judecătoriei sectorului 1 București.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: - Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, a fost introdusă la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel că, în mod legal, atât instanța de apel cât și prima instanță au apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pot contesta decizia emisă de către entitatea deținătoare doar persoanele îndreptățite, nu și terțele persoane, cum este cazul reclamantei.

- Deși reclamanta pretinde că instanța trebuia să interpreteze în mod adecvat cererea de chemare în judecată, ea este cea care a învestit în mod expres Tribunalul București cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, instanța de apel, cât și prima instanță nefăcând altceva decât să aplice, în mod corect, Legea nr. 10/2001, la situația reclamantei. Abia în apel reclamanta a precizat, în mod expres, că înțelege să-și întemeieze cererea pe dispozițiile dreptului comun, însă obiectul cererii nu mai poate fi schimbat în calea de atac. - De altfel, nimic nu a împiedicat-o și nu o împiedică pe reclamantă să formuleze o acțiune pe calea dreptului comun în vederea apărării drepturilor sale, pe care aceasta le consideră legitime.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel, cât și a primei instanțe s-a dat cu respectarea competenței lor, având în vedere cererea cu care au fost învestite, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.S. SRL împotriva deciziei nr. 653 din 11 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.