ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1125/2011

Asupra

recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr.396 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția

I

penală, a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de

petentul I.G. împotriva rezoluției din

data de 17 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

Secția de Urmărire Penală, dispusă în dosarul nr. 652/P/2009 și a rezoluției

din data de 23 septembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, dispusă în dosarul nr. 1885/11/2/2010.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Petentul I.G. a

formulat plângere la parchet, susținând că intimatul a pronunțat o hotărâre

judecătorească păguboasă, prin care omite

tocmai

împrejurarea esențială, potrivit căreia SC T.C. SRL, Fetești a pătruns, în mod

abuziv, în spațiul său comercial, însă, cu toate acestea, în mod

nelegal,

tot acesta a fost obligat să-i plătească despăgubiri civile, ceea ce constituie

un abuz comis de judecător.

Prin rezoluția

din data de 17 august 2010, în dosarul nr. 652/P/2009, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 228, alin. (4), C. proc.

pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de S.S., judecător la Judecătoria Fetești, județul

Ialomița, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

Instanța a

reținut că hotărârea judecătorească criticată de petent a fost supusă cenzurii,

prin exercitarea celor două căi ordinare de atac, fiind

menținută, fiind evident faptul că actul de judecată nu a avut un

caracter abuziv,

astfel că formularea unei plângeri penale împotriva

judecătorului de către partea care a obținut o soluție nefavorabilă este

lipsită de orice fundament. în aceste condiții, în mod corect, procurorul a

stabilit că nu există nici o faptă penală, în materialitatea sa.

În consecință, în temeiul art. 278/1, alin. (8), lit.

a), C. proc. pen.,

a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de petiționar împotriva

sentinței este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi

penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale

căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art.278

1

alin.

(7) și (8) din același cod, judecătorul,

soluționând plângerea, pronunță

una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).

Conform prevederilor art. 278

1

alin.

(10), astfel cum a fost modificat prin

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010,

publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data

de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)

este definitivă.

În cauză,

hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 3 decembrie 2010,

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai

prevede posibilitatea exercitării recursului

împotriva acestor hotărâri.

În raport de

considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.G. împotriva sentinței penale

nr. 396 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel București , secția

I

penală .

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

200 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 martie

2011.