ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5228/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5228/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele.

Prin cererea

formulată la Tribunalul Iași, reclamanta Parohia Ortodoxă „S.T.” a chemat în

judecată pe pârâta U.A.T. Horlești, solicitând să se constate dreptul său de

proprietate asupra imobilelor: Biserică, anexe, teren intravilan în suprafață

de 2.806 m

2

situat în intravilanul sat Scopoșeni, com. Horlești, Jud.

Iași, teren arabil și fânaț în suprafață de 14 ha 5.544 m

2

, casă parohială și terenul aferent în suprafață de 1 ha 1.602 m

2,

cimitirul sat. Scopoșeni în suprafață de 1 ha 805 m

2

.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilele litigioase au fost

dintotdeauna în posesia și folosința Parohiei Ortodoxe „S.T.”, sat Scopoșeni,

com. Horlești, Jud. Iași, posesie exercitată de mai bine de 30 ani în mod

continuu, netulburat și sub nume de proprietar.

Prin Sentința civilă nr.

2681 din 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admisă în parte

acțiunea civilă formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă „S.T.”, sat.

Scopoșeni, com. Horlești, Jud. Iași în contradictoriu cu U.A.T. com. Horlești, prin

Primar.

S-a constatat că

reclamanta este proprietara suprafeței de 958 mp teren din intravilan sat Scopoșeni

în raportul de expertiză întocmit de ing. V.M. și a construcțiilor ridicate pe

acest teren identificate astfel:

- C1 - Biserica cu

suprafața construită la sol de 126 mp,

- C2 - prăznicarul cu

suprafața de 58 mp,

- C3 - Clopotnița cu

suprafața de 21 mp,

- C4 - și C5 morminte

cu suprafața de 4 mp și respectiv 3,5 mp, conform raportului de expertiză

efectuat de ing. V.M. ce face parte integrantă din hotărâre.

Totodată, s-a respins

cererea reclamantei având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra

suprafeței de teren de 2.806 mp intravilan sat Scoposeni, com. Horlești, teren

arabil și fânaț în suprafață de 14 ha 5.544 mp, casă parohială și teren aferent

în suprafață de 1 ha și 1.602 mp și cimitirul sat. Scoposeni în suprafață de 1 ha 805 mp.

Instanța a luat

act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta Parohia Ortodoxă „S.T.”

Prin motivele de apel

depuse la dosar în termenul procedural reclamanta a arătat că în mod greșit s-a

respins cererea de constatare a dreptului său de proprietate pentru suprafața

de 2.806 m

2,

aflată în intravilanul sat. Scopoșeni.

A motivat apelanta că

această suprafață de teren este parte integrantă cu suprafața de 958 m

2

pentru

care li s-a constatat dreptul de proprietate, suprafață care se află în preajma

bisericii, primind denumirea de cimitir deoarece sunt mormintele fostului preot

paroh și a câtorva enoriași. A arătat că cimitirul, care a fost deținut de

către parohie încă din 1938, are o suprafață mult mai mare respectiv de 10.805

m

2,

care ar intra sub incidența Legii nr. 213/1993. A susținut că

suprafețele de teren care fac obiectul cererii de apel nu au un regim special

care să nu poată face obiectul uzucapiunii, fiind deținute încă din anul 1938

de către parohie.

A solicitat admiterea

apelului, schimbarea sentinței atacate în parte sub aspectul constatării că și

pentru suprafața de 2.806 m

2

a operat prescripția achizitivă de 30

de ani.

Prin Decizia civilă nr.

33 din

20 martie 2013, Curtea de Apel Iași, secția I civilă, a

respins apelul

declarat de Parohia Ortodoxă „S.T.”, sat Scopoșeni, com. Horlești, Jud. Iași,

împotriva Sentinței civile nr. 2681 din 31 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul

Iași, secția civilă.

A fost respinsă

cererea de cheltuieli de judecată în apel formulată de U.A.T. com. Horlești, Jud.

Iași.

Curtea de Apel a

reținut următoarele:

Preliminar analizării

criticilor formulate în cuprinsul motivelor de apel, analiza cât mai precisă a

uzucapiunii ca mod de dobândire a proprietății trebuie să aibă în vedere și

normele de drept tranzitorii adoptate odată cu intrarea în vigoare a noului C.

civ. Astfel, potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare

a noului C. civ., dispozițiile art. 930 – 934 din noul C. civ. privitoare la

uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început

după data intrării lui în vigoare, adică după data de 1 octombrie 2011. Pentru

cazurile în care posesia aptă să conducă la dobândirea unui drept de

proprietate prin uzucapiune a început înainte de această dată – astfel cum se

pretinde de reclamantă în speța de față – rămân aplicabile dispozițiile

referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei, respectiv în

cazul de față, dispozițiile în materie de uzucapiune reglementate de C. civ.

român de la 1864 la care instanța de fond trebuia să se refere.

Aceste prevederi ale

legii speciale sunt în deplină concordanță și cu dispozițiile noului C. civ., privitoare

la aplicarea legii civile în timp, care prin dispozițiile art. 6 alin. (4),

dispun ca prescripțiile (extinctive), decăderile și uzucapiunile începute dar

neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse

dispozițiilor legale care le-au instituit.

Pe fondul cauzei, sub

aspectul criticilor referitoare la respingerea solicitării privind constatarea

dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.806 m

2

intravilan

Scopoșeni, instanța de fond în mod corect a reținut că, în raport de regimul

juridic stabilit terenului respectiv, uzucapiunea nu poate opera în raport de

dispozițiile înscrise în art. 1890 C. civ.

Pe baza materialului

probator administrat în fața instanței de fond, în mod corect s-a stabilit

asupra regimului juridic al imobilului – teren în suprafață de 2.806 m

2

intravilan

sat. Scopoșeni și care face obiectul criticilor de apel - în sensul

concluzionării că terenul respectiv face parte din domeniul public al U.A.T. Horlești.

Deși regulă generală

în sistemul fostului C. civ. de la 1864, se consideră că uzucapiunea se aplică

în privința bunurilor imobilele, aceasta însă nu operează în privința bunurilor

imobile proprietate publică întrucât atât Constituția, cât și dispozițiile

cuprinse în legile speciale prevăd că acestea sunt inalienabile și

imprescriptibile. De asemenea, potrivit art. 120 alin. (2) din Legea

administrației publice locale nr. 215/2001, bunurile care fac parte din

domeniul public al unității administrativ – teritoriale sunt imprescriptibile,

inalienabile și insesizabile.

Sub aspectul

regimului juridic al terenului în suprafață de 2.806 m

2

corect s-a

reținut din materialul probator că acesta nu poate forma obiect al prescripției

achizitive întrucât terenul respectiv potrivit naturii și destinației legii

face parte din domeniul public local al sat Scopoșeni, com. Horlești, Jud. Iași,

astfel cum rezultă din art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile

proprietate publică. Astfel, din înscrisurile depuse de reclamantă în

susținerea acțiunii, coroborate cu raportul de expertiză topografică efectuat

în cauză a rezultat că din identificare - conform planului cadastral de

încadrare în zonă și a măsurătorilor efectuate în teren - suprafața reală

actuală de teren este de 2.945 m

2

are destinația de cimitir.

Nu poate fi primită

susținerea apelantei, potrivit căreia terenul respectiv se află în preajma

bisericii, primind doar denumirea de cimitir, deoarece ar fi doar mormintele

fostul preot paroh și a câtorva enoriași, terenul fiind diferit de cel în

suprafață de 958 m

2

intravilan Scopoșeni, pe care sunt ridicate

construcțiile C1 cu destinație Biserică, C2 – prăznicar, C3 - clopotniță și C5

– două monumente cu suprafața de 4 m

2

și respectiv 3,5m

2

.

S-a mai reținut că intimata-pârâtă

este titulara dreptului de proprietate publică, drept dobândit prin efectul

legii, atâta timp cât dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998

stabilesc fără echivoc bunurile care fac parte din domeniul public al comunei,

fiind indicate expres în conținutul pct. III din anexa legii.

Drept urmare, având

în vedere afectațiunea specială de utilitate publică determinată prin lege

a terenului în suprafață de 2.806 mp. ce face obiectul criticilor și

având în vedere caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate publică,

în mod judicios instanța de fond a concluzionat asupra

imprescriptibilității achizitive în privința suprafeței de 2.906 m

2

,

atâta timp cât terenul aparține domeniului public al unității administrativ

teritoriale a com. Horlești, Jud. Iași.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs

reclamanta Parohia Ortodoxă S.T., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs s-a invocat că în mod greșit, în raport de materialul

probator administrat, s-a reținut că terenul face parte din domeniul public al

unității administrative, și că astfel nu poate face obiect al dobândirii

dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă.

Că, deși s-a reținut

apartenența imobilului la domeniul public al unității

administrativ-teritoriale, în cauză nu s-a făcut dovada existenței hotărârii

consiliului local în acest sens, conform art. 21 din Legea nr. 213/1998.

U.A.T. a com. Horlești,

a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și a arătat că

bunul este inclus în domeniul public al localității, fiind emisă Hotărârea C.L.

nr. 18/1999, cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998.

Intimata a depus la

dosar dispoziția de constituire a comisiei de inventariere a bunurilor

aparținând domeniului public și privat al com. Horlești și dovada

publicării în M. Of. a anexei privind bunurile care aparțin domeniului public

al com. Horlești.

Recursul este

nefondată pentru următoarele considerente:

Trecerea unui bun din

domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în

domeniul public al acestora se face, după caz, prin hotărâre a guvernului, a

consiliului județean sau a consiliului local, conform art. 8 din Legea nr. 213/1998.

Actul administrativ

prin care se face această trecere din domeniul privat în domeniul public poate

fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă, în a cărei rază

teritorială se află bunul conform legii contenciosului administrativ [art. 8 alin.

(2)].

Numai dreptul de

proprietate privată se poate dobândi prin uzucapiune, dreptul de proprietate

publică și drepturile reale constituite pe temeiul acestuia, neputând fi

dobândite în acest mod.

Bunurile care aparțin

domeniului public nu sunt susceptibile de apropriere în nici o formă și pe nici

o cale, ele fiind inalienabile, imprescriptibile și insesizabile potrivit art. 120

alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Bunul în litigiu, așa

cum a fost acesta individualizat prin raportul de expertiză și în raport de

destinația sa, de cimitir, aparține domeniului public al unității

administrativ-teritoriale, făcând obiectul unei clauze legale de

inalienabilitatea, prevăzute de art. 3 și anexa la Legea nr. 213/1998, și nu poate fi dobândit prin uzucapiune.

Caracterul de bun

aparținând domeniului public al unității administrativ-teritoriale rezultă și

din Hotărârea C.L. nr. 18/1999, anexa privind bunurile incluse în această

categorie fiind publicată în M. Of.; hotărârea consiliului local nu a fost

atacată la instanța de contencios administrativ.

În mod legal a

apreciat instanța, în raport de natura și destinația bunului, de

caracterul legal inalienabil și de declararea utilității publice a bunului,

că acesta nu poate face obiect al dobândirii dreptului de proprietate prin

uzucapiune.

Având în vedere

aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta Parohia Ortodoxă S.T. împotriva Deciziei

nr. 33 din 20 martie 2013 a Curții de Apel Iași, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2013.