ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4627/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 04 ianuarie 2006, C.V., C.M., S.I., S.M. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 1624 din 2 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, solicitând anularea acesteia. În motivarea cererii, revizuienții au arătat că în mod greșit s-a reținut că S.N. a vândut reclamanților terenul din CF a orașului Satu Mare. La data de 23 iunie 2006 revizuienții și-au precizat cererea, în sensul că au invocat ca fiind fals înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de cumpărare și vânzare definitivă” datat 20 noiembrie 1977. Susțin revizuenții că, întrucât constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, intervenind prescripția conform art. 122 C. pen., se află în situația prevăzută de art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc.

civ., fiind în căderea instanței care judecă cererea de revizuire să se pronunțe asupra existenței sau inexistenței infracțiunii de fals. Examinând cererea de revizuire din perspectiva motivelor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Revizuienții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., invocând ca fiind fals înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de cumpărare și vânzare definitivă” datat 20 noiembrie 1977. Una dintre cerințele impuse de lege pentru incidența cazului de revizuire reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., o constituie constatarea falsității înscrisului printr-o hotărâre judecătorească, sintagma „înscris declarat fals” impunând în mod necesar această condiție.

Calea revizuirii vizată de ipoteza textului art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., poate fi declanșată numai atunci când actul pe care s-a întemeiat judecata a fost declarat fals în urma exercitării unei acțiuni penale, care să se finalizeze, în cazul existenței unui impediment legal, în obținerea hotărârii penale de constatare a falsului, printr-o constatare a organului de urmărire penală ori a instanței de judecată în acest sens, cerință neîndeplinită în cauză . În speță, revizuienții au solicitat instanței să constate ca fiind fals înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de cumpărare și vânzare definitivă” datat 20 noiembrie 1977, întrucât constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, intervenind prescripția conform art. 122 C. pen.

Așa cum s-a reținut, partea care solicită revizuirea unei hotărâri pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. trebuie, în prealabil, să se adreseze organelor de urmărire penală, fără a putea să promoveze direct cererea de revizuire în temeiul aprecierii de ea însăși că tragerea la răspunderea penală a făptuitorului nu mai este posibilă. În concluzie, reținând că, în speță, nu este îndeplinită condiția ce decurge din art. 322 pct. 4 C. proc. civ., aceea ca actul invocat de revizuienți să fi fost declarat fals în urma exercitării unei acțiuni penale, printr-o constatare a organului de urmărire penală ori a instanței de judecată, Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire. În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimați, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. și va dispune obligarea revizuenților la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1624 din 2 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuenții C.V., C.M., S.I., S.M. Obligă pe revizuenți să plătească intimaților suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2013.