ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1384/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia

nr. 139/ A din 7 mai 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanta D.E.P.A.B.D. din M.A.I. împotriva

sentinței civile nr. 336 din 15 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că H.G. nr. 1347/2007 cuprinde planul de măsuri

privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației

create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează

îndepărtarea de pe teritoriu.

Prin

dispozițiile obiectivului invocat ca temei de drept al acțiunii s-a prevăzut

înaintarea de către M.I.R.A. – D.G.P. sau, după caz, I.N.E.P.B. către instanțe

a „dosarului de îndepărtare", menționându-se că demersul trebuie efectuat

în directă corelare cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005.

Ori, potrivit

art. 38 lit. b) din lege, se poate limita dreptul la circulație al persoanei a

cărei prezență pe teritoriul unui stat prin activitatea pe care o desfășoară ar

aduce atingere gravă intereselor României sau relațiilor bilaterale din România

și acel stat.

Deși pârâtul a

fost expulzat pe motivul că a avut un comportament ce constituie o amenințare

concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, nu s-a făcut nici o

dovadă în acest sens, astfel că nu se poate reține că comportamentul acestuia

constituie o amenințare pentru ordinea și siguranța publică.

În legislația

primară, art. 18.1 TCE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a

circula și de a locui liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva

limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru

aplicarea sa.

În legislația

secundară, D.C. nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29

aprilie 2004 stabilește în art. 27 că limitarea dreptului cetățenilor statelor

membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine

publică, securitate publică sau sănătate publică, cu respectarea principiului

proporționalității și să se bazeze exclusiv pe comportamentul personal al

individului vizat.

Reclamantul nu

a probat, în condițiile art. 1169 C civ., incidența vreuneia dintre clauzele de

limitare prevăzute de Directivă.

2.1.Motive

D.E.P.A.B.D.

din M.A.I. a declarat recurs, nemotivat în drept, prin care a formulat

următoarele critici:

Așa cum rezultă

din documentele depuse în susținerea cauzei pe fond, pârâtul a fost îndepărtat

de pe teritoriul Italiei la 10 iulie 2009, conform Decretului Prefectului de

Roma. Din conținutul documentului emis de autoritățile italiene reiese că pe

timpul șederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial,

fiind expulzat de statul italian pentru comiterea infracțiunii de furt.

Așa cum reiese

din Decretul Prefectului de Roma și din declarația olografă, pârâtul a fost

arestat, judecat și condamnat la pedeapsa cu închisoarea. Pe cale de

consecință, reține atenția gradul scăzut de integrare a acestuia în perimetrul

statului italian, având în vedere că a avut o activitate infracțională încă din

anul 2005.

Măsura

restrictivă cerută se justifică din perspectiva încălcării atât a ordinii

publice a statului italian, prin comportamentul infracțional pe teritoriul

Italiei și a neprezentării certificatului de înregistrare prin care să

dovedească desfășurarea unei activități în conformitate cu prevederile legale,

cât și a ordinii de drept a Statului Român.

Conform

decretului emis de autoritățile italiene, împotriva pârâtului s-a dispus măsura

interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de la 5

la 10 ani, sub sancțiunea executării pedepsei privative de libertate.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu

este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Criticile

formulate de recurentă sunt structurate, în esență, pe modul în care instanțele

de fond au dedus, din analiza Decretului Prefectului de Roma și din declarația

olografă a acestuia, faptul că pârâtului nu trebuie să i se restrângă

exercitarea dreptului la liberă circulație în Italia.

Or, aceste

aspecte privesc netemeinicia hotărârii, dedusă din modul de apreciere a

probelor administrate, fără posibilitatea analizei în recurs;

- așa cum

rezultă în mod clar și din art. 304 și din art. 302

1

lit. c) C proc.

civ.

- în condițiile

art. 304 pct. 9 C proc. civ., modificarea hotărârii poate fi cerută atunci când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

Faptul că

hotărârea atacată este lipsită de temei legal presupune că soluția nu este

juridică deoarece nu se poate determina, din modul cum este redactată, dacă

legea s-a aplicat corect sau nu. În acest caz, hotărârea este nelegală atunci

când instanța nu a aplicat normele de drept substanțial potrivite litigiului.

Recurenta nu a

formulat critici sub un asemenea aspect, instanța de recurs constatând că

soluția din apel a fost întemeiată pe analiza dispozițiilor H.G. nr. 1347/2007,

art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, art. 18.1 TCE și D.C. nr. 2004/38/CE.

Or, toate aceste acte normative sunt aplicabile în cauză.

Ipoteza a doua

a art. 304 pct. 9 C proc. civ. se referă la situația în care instanța aplică

textele de lege incidente speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul

lor, fie le aplică greșit în sensul că interpretarea dată este prea extinsă,

prea restrânsă ori cu totul eronată.

Instanța de

apel nu a nesocotit art. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 care prevede

interzicerea deplasării în Italia a cetățenilor români expulzați întrucât a

ținut cont de prevalenta aplicării reglementărilor europene, potrivit art. 20

alin. (2) din Constituție, câtă vreme nu s-a probat că prezența pârâtului în

Italia ar aduce atingere ordinii publice, securității sau sănătății publice în

sensul Directivei nr. 2004/38/CE a Parlamentului European.

Având în vedere

cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ., recursul va

fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii

atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta D.E.P.A.B.D. din M.A.I., împotriva

deciziei nr. 139/ A din 7 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.