ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1384/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 139/ A din 7 mai 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta D.E.P.A.B.D. din M.A.I. împotriva sentinței civile nr. 336 din 15 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că H.G. nr. 1347/2007 cuprinde planul de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu. Prin dispozițiile obiectivului invocat ca temei de drept al acțiunii s-a prevăzut înaintarea de către M.I.R.A.

– D.G.P. sau, după caz, I.N.E.P.B. către instanțe a „dosarului de îndepărtare", menționându-se că demersul trebuie efectuat în directă corelare cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005. Ori, potrivit art. 38 lit. b) din lege, se poate limita dreptul la circulație al persoanei a cărei prezență pe teritoriul unui stat prin activitatea pe care o desfășoară ar aduce atingere gravă intereselor României sau relațiilor bilaterale din România și acel stat. Deși pârâtul a fost expulzat pe motivul că a avut un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, astfel că nu se poate reține că comportamentul acestuia constituie o amenințare pentru ordinea și siguranța publică.

În legislația primară, art. 18.1 TCE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa. În legislația secundară, D.C. nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 stabilește în art. 27 că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, cu respectarea principiului proporționalității și să se bazeze exclusiv pe comportamentul personal al individului vizat. Reclamantul nu a probat, în condițiile art. 1169 C civ., incidența vreuneia dintre clauzele de limitare prevăzute de Directivă.

2. Recursul 2.1.Motive D.E.P.A.B.D. din M.A.I. a declarat recurs, nemotivat în drept, prin care a formulat următoarele critici: Așa cum rezultă din documentele depuse în susținerea cauzei pe fond, pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei la 10 iulie 2009, conform Decretului Prefectului de Roma. Din conținutul documentului emis de autoritățile italiene reiese că pe timpul șederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial, fiind expulzat de statul italian pentru comiterea infracțiunii de furt. Așa cum reiese din Decretul Prefectului de Roma și din declarația olografă, pârâtul a fost arestat, judecat și condamnat la pedeapsa cu închisoarea.

Pe cale de consecință, reține atenția gradul scăzut de integrare a acestuia în perimetrul statului italian, având în vedere că a avut o activitate infracțională încă din anul 2005. Măsura restrictivă cerută se justifică din perspectiva încălcării atât a ordinii publice a statului italian, prin comportamentul infracțional pe teritoriul Italiei și a neprezentării certificatului de înregistrare prin care să dovedească desfășurarea unei activități în conformitate cu prevederile legale, cât și a ordinii de drept a Statului Român. Conform decretului emis de autoritățile italiene, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub sancțiunea executării pedepsei privative de libertate.

2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Criticile formulate de recurentă sunt structurate, în esență, pe modul în care instanțele de fond au dedus, din analiza Decretului Prefectului de Roma și din declarația olografă a acestuia, faptul că pârâtului nu trebuie să i se restrângă exercitarea dreptului la liberă circulație în Italia. Or, aceste aspecte privesc netemeinicia hotărârii, dedusă din modul de apreciere a probelor administrate, fără posibilitatea analizei în recurs; - așa cum rezultă în mod clar și din art. 304 și din art. 302 1 lit. c) C proc. civ. - în condițiile art. 304 pct. 9 C proc. civ., modificarea hotărârii poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Faptul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal presupune că soluția nu este juridică deoarece nu se poate determina, din modul cum este redactată, dacă legea s-a aplicat corect sau nu. În acest caz, hotărârea este nelegală atunci când instanța nu a aplicat normele de drept substanțial potrivite litigiului. Recurenta nu a formulat critici sub un asemenea aspect, instanța de recurs constatând că soluția din apel a fost întemeiată pe analiza dispozițiilor H.G. nr. 1347/2007, art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, art. 18.1 TCE și D.C. nr. 2004/38/CE. Or, toate aceste acte normative sunt aplicabile în cauză. Ipoteza a doua a art. 304 pct. 9 C proc. civ. se referă la situația în care instanța aplică textele de lege incidente speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit în sensul că interpretarea dată este prea extinsă, prea restrânsă ori cu totul eronată.

Instanța de apel nu a nesocotit art. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 care prevede interzicerea deplasării în Italia a cetățenilor români expulzați întrucât a ținut cont de prevalenta aplicării reglementărilor europene, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție, câtă vreme nu s-a probat că prezența pârâtului în Italia ar aduce atingere ordinii publice, securității sau sănătății publice în sensul Directivei nr. 2004/38/CE a Parlamentului European. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.E.P.A.B.D. din M.A.I., împotriva deciziei nr. 139/ A din 7 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.