CASE OF ABDULLAH ALTUN v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

19.10.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - domestic and Convention proceedings

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ABDULLAH ALTUN v. TURKEY (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1972 și trăiește în Diyarbakır. Reclamantul a fost student la Facultatea Medicală a Universității Diyarbakır Dicle la momentul evenimentelor care dau naștere la prezenta cerere. La 23 martie 1995, reclamantul a fost notificat printr-un mandat de arestare, pe care l-a semnat, despre baza și motivele arestării sale. În aceeași zi a fost luat în custodie de către ofițerii de poliție din Biroul Anti-Terror al Direcției de Securitate din Diyarbakır (Terörle Mücadele Șubesi) cu suspiciune de implicarea sa în PKK. La 5 aprilie 1995, poliția a redactat un raport despre reconstrucția evenimentelor, semnat de solicitant. La 9 aprilie 1995, reclamantul a depus o declarație poliției, unde a mărturisit că a fost implicat în anumite activități pentru PKK. La 10 aprilie 1995, el a fost adus în fața judecătorului care a ordonat detenția sa. 10. La 13 aprilie 1995, procurorul principal de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a depus un proiect de pronunțare în favoarea acuzării în favoarea acesteia, în temeiul articolului 125 din Codul Penal, a solicitat reclamantului să desfășoare activități în scopul secesiunii unei părți a teritoriului național. 11. La 3 iunie 1999, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır, compusă din doi judecători civili și un judecător militar, a condamnat reclamantul acuzațiilor împotriva lui și l-a condamnat la moarte în temeiul articolului 125 din Codul Penal. Luând în considerare comportamentul reclamantului în timpul procesului, pedeapsa cu moartea a fost comutată la o condamnare pe viață. La 21 februarie 2000, Curtea de Cassie a susținut hotărârea Curții de Securitate din Diyarbakır. 13. La 1 martie 2000, hotărârea Curții de Cassie a fost pronunțată în prezența avocatului solicitant. 14. La 25 aprilie 2000, Curtea de Casație a respins cererea reclamantului de rectificare a hotărârii. 15. O descriere completă a dreptului intern poate fi găsită în Özel c. Turcia (nr. 42739/98, §§ 20-21, 7 noiembrie 2002) și în Gençel c. Turcia (nr. 53431/99, § 11-12, 23 octombrie 2003).

The applicant was born in 1972 and lives in Diyarbakır. 5. The applicant was a student in the Medical Faculty of the Diyarbakır Dicle University at the time of the events giving rise to the present application. 6. On 23 March 1995 the applicant was notified by an arrest warrant, which he signed, about the basis and the reasons for his arrest. On the same day he was taken into custody by the police officers from the Anti-Terror Branch of the Diyarbakır Security Directorate (Terörle Mücadele Șubesi) on suspicion of his involvement in the PKK. 7. On 5 April 1995 the police officers drafted a report of the reconstruction of events, which was signed by the applicant. 8. On 9 April 1995 the applicant gave a statement to the police, where he confessed that he had been involved in certain activities for the PKK. 9. On 10 April 1995 he was brought before the judge who ordered his detention on remand. 10. On 13 April 1995 the chief public prosecutor at the Diyarbakır State Security Court filed a bill of indictment with the latter charging the applicant under Article 125 of the Criminal Code with carrying out activities for the purpose of bringing about the secession of part of the national territory. 11. On 3 June 1999 the Diyarbakır State Security Court composed of two civilian judges and a military judge, convicted the applicant of the charges against him and sentenced him to death under Article 125 of the Criminal Code. Taking into account the applicant's behaviour during the trial, the death penalty was commuted to a life sentence. It is to be noted that the Diyarbakır State Security Court held thirty hearings and heard nineteen witnesses. 12. On 21 February 2000 the Court of Cassation upheld the judgment of the Diyarbakır Security Court. 13. On 1 March 2000 the decision of the Court of Cassation was pronounced in the presence of the applicant's lawyer. 14. On 25 April 2000, the Court of Cassation dismissed the applicant's request for rectification of decision. 15. A full description of the domestic law may be found in Özel v. Turkey (no. 42739/98, §§ 20-21, 7 November 2002) and Gençel v. Turkey (no. 53431/99, §§ 11-12, 23 October 2003).

§ Cauze similare