ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4524/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.M. a chemat în judecată C.J.P. Tulcea, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii nr. 6344 din 31 martie 2008 emisă de pârâtă, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de lege. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este născut la data de 29 septembrie 1941 în localitatea Jurilovca județul Tulcea, în perioada refugiului părinților săi, strămutați din Bulgaria în baza Tratatului de la Craiova. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 432/CA din 14 mai 2008 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 6344 din 31 martie 2008 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru reclamant.

Totodată, a dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din probele administrate, reclamantul a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în România în anul 1940, el fiind născut în perioada de refugiu. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.J.P. Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că intimatul fiind născut în anul 1941 nu poate fi considerat strămutat din Bulgaria, întrucât acesta nu era născut în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligat să-l schimbe.

S-a mai susținut că, potrivit art. 1 din anexa c din Acordul privitor la schimbul de populațiune Română și Bulgară Română și Bulgară ce face parte din Tratatul semnat la Craiova între Bulgaria și România „părțile contractante sunt de acord pentru a proceda într-un termen de 3 luni socotiți de la data schimbului instrumentelor de ratificare la un schimb obligatoriu între supușii români de origine etnică română din județele Tulcea și Constanța și supușii români de origine etnică română din județele Durostor și Caliacra. Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Astfel, potrivit dispozițiilor art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fot modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetatea român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: -"c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar a rt. 2 din H.G. nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral." În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant s-a născut „după strămutarea părinților săi” (29 septembrie 1941). Or, această situație, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, a avut aceleași consecințe datorate condițiilor precare de viață ale familiei sale și asupra intimatului-reclamant.

Într-adevăr, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, că ceea ce prezintă relevanță în soluționarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinților intimatului-reclamant de persoane care au făcut obiectul unui schimb de populație, iar, pe de altă parte, faptul că acesta s-a născut în perioada prevăzută de lege, (6 septembrie 1940-6 martie 1945) când atât părinții cât și copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării. Înalta Curte, constată astfel că atât soluția instanței de fond cât și motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis și necontradictoriu de stabilire a situației de fapt și de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea acesteia.

Mai mult, Înalta Curte constată că instanța de fond a considerat corect că a raționa altfel ar însemna ca la condiții identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferențiat, încălcându-se principiile constituționale ale egalității de tratament și ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenția europeană a drepturilor omului). Prin urmare, Înalta Curte, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar criticile aduse acesteia nefondate, va respinge recursul declarat în cauză în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 432/CA din 14 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2008.