ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4524/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul P.M. a chemat în judecată C.J.P.

Tulcea, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea

hotărârii nr. 6344 din 31 martie 2008 emisă de pârâtă, stabilirea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de lege.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că este născut la data de 29 septembrie 1941 în localitatea Jurilovca

județul Tulcea, în perioada refugiului părinților săi, strămutați din Bulgaria

în baza Tratatului de la Craiova.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 432/CA din 14 mai 2008 a admis acțiunea formulată de

reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 6344 din 31 martie 2008 emisă de

pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru

reclamant.

Totodată, a dispus emiterea de către

pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

a reținut că din probele administrate, reclamantul a făcut dovada că părinții

săi au fost strămutați din Bulgaria în România în anul 1940, el fiind născut în

perioada de refugiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs C.J.P. Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

intimatul fiind născut în anul 1941 nu poate fi considerat strămutat din

Bulgaria, întrucât acesta nu era născut în anul 1940 când a avut loc schimbul

de populație între Bulgaria și România, pentru a susține că a avut alt

domiciliu și a fost obligat să-l schimbe.

S-a mai susținut că, potrivit art. 1 din

anexa c din Acordul privitor la schimbul de populațiune Română și Bulgară Română

și Bulgară ce face parte din Tratatul semnat la Craiova între Bulgaria și

România „părțile contractante sunt de acord pentru a proceda într-un termen de

3 luni socotiți de la data schimbului instrumentelor de ratificare la un schimb

obligatoriu între supușii români de origine etnică română din județele Tulcea

și Constanța și supușii români de origine etnică română din județele Durostor

și Caliacra.

Examinând cauza în raport cu toate

criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și

apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Astfel, potrivit dispozițiilor art. l

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fot modificată, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetatea român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

-"c) a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate;" iar a

rt.

2 din H.G. nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea

prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de

la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din

motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutată în altă

localitate, respectiv „persoana care a fost

mutată sau care a fost

obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din

motive etnice. In această categorie se includ și

persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut

obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat

bilateral."

În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant

s-a născut „după strămutarea părinților săi” (29 septembrie 1941). Or, această

situație, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, a avut aceleași

consecințe datorate condițiilor precare de viață ale familiei sale și asupra

intimatului-reclamant.

Într-adevăr, Înalta Curte constată,

contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, că ceea ce prezintă relevanță în

soluționarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinților

intimatului-reclamant de persoane care au făcut obiectul unui schimb de

populație, iar, pe de altă parte, faptul că acesta s-a născut în perioada

prevăzută de lege, (6 septembrie 1940-6 martie 1945) când atât părinții cât și

copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.

Înalta Curte, constată astfel că atât soluția

instanței de fond cât și motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis și

necontradictoriu de stabilire a situației de fapt și de înțelegere a legii în

resorturile și finalitatea acesteia.

Mai mult, Înalta Curte constată că

instanța de fond a considerat corect că a raționa altfel ar însemna ca la

condiții identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic

diferențiat, încălcându-se principiile constituționale ale egalității de

tratament și ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute și de Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cu denumirea

simplificată de Convenția europeană a drepturilor omului).

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că

sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar

criticile aduse acesteia nefondate, va respinge recursul declarat în cauză în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu

cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Tulcea împotriva sentinței civile nr. 432/CA din 14 mai 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4

decembrie 2008.