ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1865/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința

nr. 43 din 16 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul B.G., a anulat hotărârea nr. 6260 din 31 octombrie 2007

emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii

nr. 189/2000, a dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul

acordării drepturilor prevăzute de lege.

Pentru a

hotărî astfel, a reținut că reclamantul a făcut dovada, prin probele

administrate, că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în România în

anul 1940, el fiind născut în perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Tulcea criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare

recurenta a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamantul

este beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000 întrucât acesta s-a născut

în anul 1942, iar legea nu precizează expres că, din categoria persoanelor care

au fost obligate să își schimbe domiciliul în altă localitate ca urmare a

schimbului de populație din Bulgaria în România, face parte și persoana care

s-a născut ulterior strămutării părinților săi.

Din analiza

înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și

a soluției instanței de fond, în raport și de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins

pentru următoarele considerente:

Potrivit

certificatului de naștere, intimatul s-a născut la data de 12 decembrie 1942 în

localitatea Tulcea, raionul Tulcea.

Din extrasul

situației numerice a evacuaților din Dobrogea stabiliți în orașul Tulcea și

aflați la 5 martie 1942, întocmit de Primăria orașului Tulcea, eliberat de

către Arhivele Naționale, Direcția Județeană Tulcea, rezultă că din anul 1941

figura pe această listă I.C.M. (bunicul reclamantului conform certificatului de

căsătorie al mamei reclamantului).

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate, sau a făcut obiectul unui schimb de populație.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți

în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, sau care au făcut obiectul unui schimb de populație, al

căror statut l-au dobândit.

Cum, în

cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că intimatul-reclamant

s-a născut în perioada strămutării părinților săi, ca urmare a schimbului de

populație stabilit între Bulgaria și România, în mod corect a reținut instanța

de fond că acesta are calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr.

189/2000, împărtășind situația părinților strămutați, suportând consecințele

morale și materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru

considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de pensii

Tulcea

împotriva sentinței nr. 43 din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel

Constanța,

secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 mai 2008.