ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, învestită cu judecarea recursului declarat de contestatorul B.l. împotriva deciziei penale nr. 425/ R din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Arad, a dispus, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestator. S-a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepția de neconstitutionalitate invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, întrucât dispozițiile criticate de contestator ca fiind neconstituționale nu au legătură cu soluționarea contestației în anulare formulată de contestator, deoarece în cadrul acestei căi de atac instanța se pronunță cu privire la cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc.

pen. Împotriva încheierii sus-menționate, contestatorul condamnat a declarat recurs. Recursul contestatorului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate invocată de contestator nu este fondată. Examinând excepția invocată de recurentul contestator, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită una dintre cerințele cumulative impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul ca excepția de neconstitutionalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În cauză, dispozițiile Legii nr. 543/2002, invocate de contestator ca fiind neconstituționale, întrucât generează o formă de discriminare pentru deținuții cu pedepse mai mari de 5 ani, cărora nu li se poate aplica grațierea, nu au legătură cu calea extraordinară de atac exercitată de contestator, întrucât aceasta este incidență numai în cazurile limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art. 386 C. proc. pen. și se referă la vicii ale judecății în recurs a unei cauze, iar nu la incidența sau nu a unor instituții penale, cum este grațierea. Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de recurentul condamnat B.l. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat B.l. împotriva încheierii din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar nr. 4452/108/2008. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.