ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin încheierea din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția
penală, învestită cu judecarea recursului declarat de contestatorul B.l.
împotriva deciziei penale nr. 425/ R din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Arad,
a dispus, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, respingerea cererii de
sesizare a Curții Constituționale formulată de contestator.
S-a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția prevăzută de
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepția de neconstitutionalitate
invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, întrucât dispozițiile
criticate de contestator ca fiind neconstituționale nu au legătură cu
soluționarea contestației în anulare formulată de contestator, deoarece în
cadrul acestei căi de
atac instanța se
pronunță cu privire la cazurile limitativ prevăzute de
art. 386 C. proc.
pen.
Împotriva încheierii sus-menționate, contestatorul condamnat a declarat
recurs.
Recursul contestatorului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr,
că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstitutionalitate invocată de contestator nu este fondată.
Examinând excepția invocată de recurentul contestator, Înalta Curte
constată că nu este îndeplinită una dintre cerințele cumulative impuse de art.
29 din Legea nr. 47/1992, în sensul ca excepția de neconstitutionalitate să
aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar
fi obiectul acestuia.
În cauză, dispozițiile Legii nr. 543/2002, invocate de
contestator ca fiind neconstituționale, întrucât
generează o formă de
discriminare pentru deținuții cu pedepse mai mari
de 5 ani, cărora
nu li se poate aplica
grațierea, nu au legătură cu calea extraordinară
de atac exercitată de
contestator, întrucât aceasta este incidență
numai
în cazurile limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art. 386
C.
proc. pen. și se referă la vicii ale judecății în recurs a unei cauze, iar nu
la incidența sau nu a unor instituții penale, cum este grațierea.
Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de
recurentul condamnat B.l. să fie respins, ca
nefondat, cu
obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat B.l.
împotriva încheierii din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,
pronunțată în dosar nr. 4452/108/2008.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.