ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4709/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 19 decembrie 2008 la Curtea de Apel București, reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov, anularea Hotărârii

nr. 28725 din 20 octombrie 2008 emisă de pârâtă și recunoașterea pentru

reclamantă a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât s-a născut în

timpul refugiului părinților săi.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 891 din 4

martie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu

pârâta C.J.P. Ilfov; a anulat Hotărârea nr. 28725 din 20 octombrie 2008 emisă

de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i

recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/

2000, pentru perioada 31 octombrie 1942 – 6 martie 1945.

În motivarea soluției s-a reținut

că, reclamanta a făcut dovada perioadei de refugiu a părinților săi, din cauza

persecuțiilor etnice, ca și faptul că s-a născut în timpul refugiului, fiind

nevoită să suporte condițiile de refugiu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, pârâta C.J.P. Ilfov, motivat în drept potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamanta nu a făcut dovada

strămutării părinților săi, motiv pentru care sentința este neîntemeiată.

Examinând sentința atacată,

critica formulată prin recurs, probele administrate în cauză, actele normative

incidente pricinii și potrivit prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente.

Este necontestat că

reclamanta M.M., născută P. la data de 31 octombrie 1942, în comuna Mihail Kogâlniceanu,

raion Tulcea, din părinții G. și P., s-a născut în timpul strămutării

părinților săi, din cauza persecuțiilor etnice din satul Cociumar, Curt Bunar,

județul Durostor Bulgaria, în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul

Constanța (dosar de fond filele 2-9).

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana-cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele-cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut

de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care fiind născut în perioada strămutării părinților săi a suferit în mod

direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale,

ca urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat urmează

să fie respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Ilfov împotriva sentinței civile nr. 891 din 4 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2009.