ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4709/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 19 decembrie 2008 la Curtea de Apel București, reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov, anularea Hotărârii nr. 28725 din 20 octombrie 2008 emisă de pârâtă și recunoașterea pentru reclamantă a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât s-a născut în timpul refugiului părinților săi. Pârâta nu a formulat întâmpinare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 891 din 4 martie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta M.M.

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov; a anulat Hotărârea nr. 28725 din 20 octombrie 2008 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/ 2000, pentru perioada 31 octombrie 1942 – 6 martie 1945. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta a făcut dovada perioadei de refugiu a părinților săi, din cauza persecuțiilor etnice, ca și faptul că s-a născut în timpul refugiului, fiind nevoită să suporte condițiile de refugiu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta C.J.P. Ilfov, motivat în drept potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamanta nu a făcut dovada strămutării părinților săi, motiv pentru care sentința este neîntemeiată.

Examinând sentința atacată, critica formulată prin recurs, probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii și potrivit prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Este necontestat că reclamanta M.M., născută P. la data de 31 octombrie 1942, în comuna Mihail Kogâlniceanu, raion Tulcea, din părinții G. și P., s-a născut în timpul strămutării părinților săi, din cauza persecuțiilor etnice din satul Cociumar, Curt Bunar, județul Durostor Bulgaria, în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Constanța (dosar de fond filele 2-9). Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana-cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele-cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada strămutării părinților săi a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat urmează să fie respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Ilfov împotriva sentinței civile nr. 891 din 4 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.