ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 323/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 3 octombrie 2006, reclamanții F.D., F.A. și B.Z. au

chemat în judecată pârâta SC M., solicitând ca în baza sentinței ce se va

pronunța să se dispună anularea hotărârii Adunării generale din data de 29

iulie 2005, să se dispună refacerea tabelului cu membrii fondatori,

redistribuirea și recalcularea capitalului social la suma de 16.590 lei, să fie

obligată pârâta să înainteze documentația completă la O.R.C. Hunedoara, să fie

recunoscut ca membrii fondatori în temeiul Legii nr. 1/2005 să fie obligată

pârâta la daune morale de 10.000 lei pentru flecare cu cheltuieli de judecată.

Totodată reclamanții solicită să

se dispună desființarea denumirii pârâtei și obligarea acesteia să-i dea o altă

denumire.

In susținerea cererii reclamanții

au arătat că hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art.

117 din Legea nr. 1/2005 în condițiile în care lista membrilor cooperatori nu a

fost afișată la sediul cooperativei, iar în presa locală nu s-a popularizat

acțiunea de modificare a statutului.

Reclamanții mai arată că au fost

membrii cooperatori până la data de 6 iunie 2001, când au fost excluși abuziv

din cooperativă, pentru ca ulterior prin hotărâre definitivă a fost anulat

procesul verbal de excludere.

Tribunalul Hunedoara, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 657 din 13

februarie 2008 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că urmare adoptării Legii nr. 1/2005 prin art. 117

s-a instituit obligația organizațiilor cooperatiste existente la data intrării

în vigoare a legii să își modifice statutele și să le înregistreze la Oficiul

Registrului Comerțului în termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a

prezentei legi.

Alin. (2) arată că, în termen de

30 de zile organizațiile cooperatiste au obligația să afișeze la sediul lor

lista tuturor membrilor cooperatori și să popularizeze în presa locală această

acțiune și scopul ei.

În termen de 30 de zile de la

data afișării membrii cooperatori pot înainta contestație privind includerea

sau neincluderea unor persoane pe listele afișate.

Instanța de fond a înlăturat

susținerile reclamanților motivat de faptul că aceasta a respectat dispozițiile

imperative ale Legii nr. 1/2005, iar la data convocării și ținerii adunării

generale, reclamanții nu mai aveau calitatea de membrii cooperatori, nu puteau

semna statutul cooperației și nici nu puteau figura în lista prevăzută de art.

117 din Legea nr. 1/2005.

S-a mai motivat că împrejurarea

anulării deciziilor de excludere din cooperativă nu prezintă relevanță și nu

poarte conduce la anularea hotărârii adoptate.

Împotriva acestei soluții a

promovat apel reclamanții, care au arătat că sunt membrii ai societății pârâte,

deciziile de excludere au fost anulate, iar B.Z., deși era pensionară încă din

anul 2002 și-a păstrat calitatea de membru cooperator întrucât nu și-a retras

fondul.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția comercială, prin decizia nr. 76 din 6 iunie 2008 a admis apelurile

reclamanților F.D. și F.A., a modificat în parte acțiunea acestor reclamanți în

sensul că le-a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanții au

calitatea de membru fondator al societății cooperatiste pârâte.

A obligat pârâta să recunoască

reclamanților această calitate, să refacă tabelul cu membrii fondatori în

conformitate cu Legea nr. 1/2005 și să redistribuie reclamanților partea

cuvenită din capitalul social.

Pentru celelalte capete de

cerere apelul reclamanților a fost respins, după cum a fost respins ca nefondat

apelul reclamantei B.Z.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că reclamanții F. au fost membrii

cooperatori, fiind excluși în cursul anului 2001, deciziile de excludere fiind

anulate prin sentințele nr. 349 din 2 noiembrie 2006 și 223 din 28 septembrie

2006 rămase irevocabile la 19 martie 2007 și respectiv 7 iunie 2007.

S-a mai reținut că la

data de 29 iulie 2005 reclamanții nu au fost convocați la Adunarea generală

întrucât la acea dată nu fuseseră anulate deciziile de excludere.

Reclamanții nici nu

au participat la această adunare și nici nu au solicitat să fie trecuți pe

tabelul membrilor cooperatori, și nici nu au contestat acest tabel în

conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 1/2005, situație

în care s-a apreciat corect soluția de respingere a cererii de anulare a

hotărârii adunării generale.

S-a considerat

justificată cererea celor doi reclamanți privind recunoașterea calității de

membru al societății pârâte, motivat de faptul că din hotărârile judecătorești

rezultă că cei doi reclamanți au avut și au calitatea de membru cooperator

având și dreptul de a fi trecuți în tabelul cu membrii fondatori și de

distribuire a părții cuvenite din capitalul social, în conformitate cu

dispozițiile art. 31 din Legea nr. 1/2005.

Cu privire la

apelanta-reclamantă B.Z. s-a reținut că aceasta s-a pensionat la data de 25

februarie 2002, dată la care nu era în vigoare statutul pârâtei adoptat doar în

adunarea generală din 29 iulie 2002. Deci și-a pierdut calitatea de membru cooperator

la data pensionării, și are doar dreptul de a retrage contribuția reținută la

capitalul social al antecesoarei pârâtei.

Cu petiția

înregistrată la data de 21 iulie 2008 pârâta SC M. a declarat recurs împotriva

soluției instanței de apel, criticile făcând referire la dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că

potrivit art. 6 lit. f) din Legea nr. 1/2005, membru fondator este persoana

fizică ce semnează actul constitutiv, fiind nelegală soluția potrivit căreia

reclamanții să fie membrii fondatori, câtă vreme actul constitutiv nu a fost

semnat, și a fost înregistrat la O.R.C. în urmă cu 2 ani.

Se mai arată că reclamanții nu

au depus cerere pentru a fi membrii cooperatori și nici taxă de înscriere sau

contravaloarea părților sociale, așa cum prevede art. 55 din statut și art. 23,

art. 24 și art. 32 din Legea nr. 1/2005.

De asemenea se susține că intimații F. sunt în

prezent pensionați.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de pct. 1-9.

Față de cele arătate rezultă că

în recurs se examinează soluția anterior pronunțată din punctul de vedere al

legalității acesteia.

În acest context se vor examina

numai aspectele hotărârii prin care a fost obligată, respectiv recunoașterea

calității de membru cooperator a reclamanților-intimați F., cu obligarea de a

fi trecuți în tabelul cu membrii fondatori și de distribuire a părții cuvenite

din capitalul social în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr.

1/2005.

Pentru restul considerentelor

hotărârii atacate și în ce privește apelanta-reclamantă B.Z. nu se impune

examinarea criticilor față de soluția pronunțată.

Actele prin care

reclamanții intimați F. au fost excluși din cooperativa antecesoare din anul

2001, au fost anulate în anul 2006 prin sentințe judecătorești rămase

irevocabile în anul 2007.

Deci nu se poate

reține critica potrivit căreia au fost încălcate dispozițiile art. 6 lit. f)

din Legea nr. 1/2005, atâta timp cât la data semnării actului constitutiv,

problema calității de membrii fondatori nu era tranșată pe cale judecătorească.

Pentru aceleași

considerente nu se poate reține nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 55

din Statut și art. 23 și urm. din Legea nr. 1/2005 prin

nedepunerea

cererii de a fi membrii cooperatori, iar prin soluția pronunțată nu se mai

impunea depunerea vreunei cereri pentru convocarea Adunării Generale pentru a

fi cooptați ca membrii cooperatori.

Cu privire la faptul că și

intimații F. sunt pensionați nu are relevanță față de data când li s-a anulat

deciziile de excludere din Cooperativă, pentru perioada respectivă fiindu-le

recunoscute și drepturi salariale.

Față de cele arătate, având în

vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de recursul declarat de pârâta SC M. BAIA DE CRIȘ, împotriva

deciziei nr. 76/A din 6 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la

921,79 lei cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant F.D..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2009.