ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 04 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre altele, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) din același cod, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant U.M. Pentru a pronunța încheierea, instanța de apel a reținut că, la 25 martie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a dispus arestarea preventivă a sus-numitului inculpat, în lipsă, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit. a) și f) C. proc.

pen., inculpatul fiind încarcerat abia la 16 mai 2008, până la această dată el sustrăgându-se de la urmărirea penală, în sarcina lui existând indicii că a săvârșit tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) din același cod, el fiind și recidivist, în condițiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 372 din 02 aprilie 2009, l-a condamnat pe inculpat, la 11 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

În faza procesuală a judecării apelului formulat de inculpat împotriva sentinței instanței de fond, verificându-se legalitatea măsurii arestării preventive, s-a constatat subzistența tuturor condițiilor legale care au condus la arestarea inculpatului, respectiv indicii care justifică presupunerea rezonabilă de vinovăție a sa, precum și conduita sa imediat după comiterea faptei, respectiv părăsirea teritoriului țării, el fiind depistat de poliția de frontieră, din actele cauzei rezultând probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Împotriva încheierii instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerentul că nu este vinovat, adevăratul vinovat este liber, „el trăgând ponoasele pentru altul”.

Recursul nu este fondat. Din verificarea lucrărilor dosarului, rezultă că în cauză sunt indicii rezonabile de a se presupune că inculpatul a comis fapta, aceasta est de violență (lovituri de cuțit, într-un loc public), pedeapsa prevăzută de textul incriminator depășește 4 ani, inculpatul s-a sustras urmăririi penale și este recidivist, deci persoana sa prezintă pericol pentru ordinea publică. Totodată, până la momentul actual, nu s-a depășit termenul rezonabil de judecare a sa, fapta imputată petrecându-se la 03 februarie 2008. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.M. împotriva încheierii din 4 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 30051/3/2008. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2009.