ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată

la 04 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus,

printre altele, în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

C. proc.

pen., raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) din același cod, menținerea

măsurii arestării preventive a inculpatului apelant U.M.

Pentru a pronunța

încheierea, instanța de apel a reținut că, la 25 martie 2008, Tribunalul

București, secția I penală, a dispus arestarea preventivă a sus-numitului

inculpat, în lipsă, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143

și 148 lit. a) și f) C. proc. pen., inculpatul fiind încarcerat abia la 16 mai

2008, până la această dată el sustrăgându-se de la urmărirea penală, în sarcina

lui existând indicii că a săvârșit tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) din același

cod, el fiind și recidivist, în condițiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen.

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 372 din 02 aprilie 2009, l-a condamnat pe

inculpat, la 11 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

și 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

În faza procesuală a

judecării apelului formulat de inculpat împotriva sentinței instanței de fond,

verificându-se legalitatea măsurii arestării preventive, s-a constatat

subzistența tuturor condițiilor legale care au condus la arestarea

inculpatului, respectiv indicii care justifică presupunerea rezonabilă de

vinovăție a sa, precum și conduita sa imediat după comiterea faptei, respectiv

părăsirea teritoriului țării, el fiind depistat de poliția de frontieră, din

actele cauzei rezultând probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru

ordinea publică.

Împotriva încheierii

instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de

atac motivată în scris pe considerentul că nu este vinovat, adevăratul vinovat

este liber, „el trăgând ponoasele pentru altul”.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, rezultă că în cauză sunt indicii rezonabile de a se presupune că

inculpatul a comis fapta, aceasta est de violență (lovituri de cuțit, într-un

loc public), pedeapsa prevăzută de textul incriminator depășește 4 ani,

inculpatul s-a sustras urmăririi penale și este recidivist, deci persoana sa

prezintă pericol pentru ordinea publică. Totodată, până la momentul actual, nu

s-a depășit termenul rezonabil de judecare a sa, fapta imputată petrecându-se

la 03 februarie 2008.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192,

cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la

plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul U.M. împotriva încheierii din 4 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 30051/3/2008.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 22 septembrie 2009.