ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2630/2009

Deliberând asupra recursului, se constată: Prin încheierea din ședința publică de la data de 19 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului-apelant U.M., apreciind că sunt întrunite cerințele impuse de art. 143 alin. (1), art. 148 lit. a) și art. 148 lit. f) C. proc. pen., nedepășindu-se termenul rezonabil. În termen legal, inculpatul apelant a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând măsura instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât nu ar mai subzista temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, încheierea atacată cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept – conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează. Prin sentința penală nr. 372 din 2 aprilie 2009 Tribunalul București, secția I penală l-a condamnat pe inculpatul U.M. la 11 ani închisoare, executabilă în condițiile art. 57 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut în sarcina inculpatului că în ziua de 3 februarie 2008, în restaurantul A. din sectorul 6 București, în cadrul unui conflict spontan, l-a înjunghiat pe partea vătămată B.V., ocazie cu care i-a provocat leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

Just a reținut instanța de apel că există probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei, invocându-se mijloace de probă constând în declarațiile părții vătămate, procesele – verbale de recunoaștere după planșele fotografice, raportului de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor C.C.P., G.M.V. care, de altfel, în raport de particularitățile fizionomice ale inculpatului, l-au și recunoscut după planșele foto, ca și partea vătămată. Nu în ultimul rând, inculpatul s-a sustras fazei de urmărire penală.

Corect a apreciat instanța de apel că pericolul social concret al faptei reiese din datele ce-l caracterizează pe inculpat, care la 29 ani are un nivel redus de instruire școlară (4 clase primare), încă din perioada minoratului s-a dedat faptelor infracționale, având pedeapsa rezultantă executată de 7 ani închisoare, fără ocupație, aspecte care demonstrează cu prisosință pericolul în care ar fi pusă ordinea și securitatea comunității în cazul judecării sale în libertate. Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.M. împotriva încheierii din 19 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în Dosarul nr. 30051/3/2008 (1146/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.