ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2201/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

din 22 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 3005/3/2008 (1146/2009), în temeiul art. 300

2

raportat

la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a dispus menținerea

stării de arest preventiv a inculpatului U.M.

Onorariul apărătorului din

oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

încheiere, instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive a inculpatului continuă să subziste și la momentul

procesual dat, fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 143 și 148 lit. a) și

f) C. proc. pen.: există indicii temeinice și probe care să justifice

presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în

sarcina sa, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, iar lăsarea în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura

faptei de care este acuzat, modul de săvârșire a acesteia și urmările produse,

persoana inculpatului care este recidivist.

În consecință, constatând că

pentru buna desfășurare a procesului se impune, în continuarea, privarea de

libertate a inculpatului, instanța a menținut starea de arest a acestuia.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul U.M., solicitând admiterea,

casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate, arătând că la data

comiterii faptei se afla în străinătate, unde s-a dus să lucreze.

Examinând hotărârea atacată,

potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 505/P/2008

din 4 august 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpatul U.M.

a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în seara de 3

februarie 2008, într-un restaurant, în urma unui conflict spontan, l-a lovit cu

cuțitul pe B.V., cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

Reținând această stare de

fapt, Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 372 din 2

aprilie 2009, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare,

menținându-i starea de arest preventiv.

La primul termen de judecată

a apelului declarat de inculpat, Curtea de Apel București a verificat din

oficiu legalitatea și temeinicia menținerii arestului preventiv, constatând, în

mod just, că privarea de libertate a inculpatului se impune a fi continuată.

În sarcina recurentului

inculpat se reține săvârșirea unei infracțiuni contra vieții, cu un potențial

mare de pericol social, în condițiile în care statutul său judiciar este acela

de recidivist, condamnat pentru infracțiuni de furt calificat și corupție

sexuală, persoană asupra căreia sancțiunile aplicate pentru încălcarea legii

penale nu au avut efectul scontat de legiuitor și de societate.

De asemenea, în sarcina

inculpatului se reține că s-a sustras urmăririi penale, împotriva sa

emițându-se un mandat de arestare preventivă în lipsă, act care a fost pus în

executare la data de 16 mai 2008, când a fost depistat de organele de poliție

la frontiera țării.

Lăsarea în libertate a unei

persoane condamnate într-un prim ciclu procesual pentru o infracțiune de

violență, cu statutul judiciar arătat mai sus, periclitează și perturbă ordinea

socială firească și siguranța cetățenilor, determinând sentimente de teamă și

neîncredere ale acestora în organele statului și a instituției respectului față

de lege.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte constată că în mod corect instanța a reținut că temeiurile care au

stat la baza arestării inculpatului se mențin și impun în continuare privarea

de libertate a acestuia, neimpunându-se revocarea măsurii preventive.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

inculpatului.

În baza art. 192 alin. (2)

și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul U.M. împotriva încheierii din 22 mai 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 30051/3/2008

(1146/2009).

Obligă recurentul inculpat

la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2009.