ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2201/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 22 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3005/3/2008 (1146/2009), în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului U.M. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului continuă să subziste și la momentul procesual dat, fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 143 și 148 lit. a) și f) C. proc.

pen.: există indicii temeinice și probe care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura faptei de care este acuzat, modul de săvârșire a acesteia și urmările produse, persoana inculpatului care este recidivist. În consecință, constatând că pentru buna desfășurare a procesului se impune, în continuarea, privarea de libertate a inculpatului, instanța a menținut starea de arest a acestuia. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul U.M., solicitând admiterea, casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate, arătând că la data comiterii faptei se afla în străinătate, unde s-a dus să lucreze.

Examinând hotărârea atacată, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 505/P/2008 din 4 august 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpatul U.M. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că, în seara de 3 februarie 2008, într-un restaurant, în urma unui conflict spontan, l-a lovit cu cuțitul pe B.V., cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie. Reținând această stare de fapt, Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 372 din 2 aprilie 2009, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare, menținându-i starea de arest preventiv.

La primul termen de judecată a apelului declarat de inculpat, Curtea de Apel București a verificat din oficiu legalitatea și temeinicia menținerii arestului preventiv, constatând, în mod just, că privarea de libertate a inculpatului se impune a fi continuată. În sarcina recurentului inculpat se reține săvârșirea unei infracțiuni contra vieții, cu un potențial mare de pericol social, în condițiile în care statutul său judiciar este acela de recidivist, condamnat pentru infracțiuni de furt calificat și corupție sexuală, persoană asupra căreia sancțiunile aplicate pentru încălcarea legii penale nu au avut efectul scontat de legiuitor și de societate. De asemenea, în sarcina inculpatului se reține că s-a sustras urmăririi penale, împotriva sa emițându-se un mandat de arestare preventivă în lipsă, act care a fost pus în executare la data de 16 mai 2008, când a fost depistat de organele de poliție la frontiera țării.

Lăsarea în libertate a unei persoane condamnate într-un prim ciclu procesual pentru o infracțiune de violență, cu statutul judiciar arătat mai sus, periclitează și perturbă ordinea socială firească și siguranța cetățenilor, determinând sentimente de teamă și neîncredere ale acestora în organele statului și a instituției respectului față de lege. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza arestării inculpatului se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, neimpunându-se revocarea măsurii preventive. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.M. împotriva încheierii din 22 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 30051/3/2008 (1146/2009). Obligă recurentul inculpat la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2009.