ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1811/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele

Prin

sentința penală nr. 1368 din 27 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția

a l-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de

condamnatul G.C.R., privind revizuirea

sentinței

penale nr. 495 din 4 aprilie 2007 a Tribunalului București, s

ecția l-a penală, (prin care fusese condamnat la 7

ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit

de grav,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) și art.

176 lit. c),

aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și a art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin Decizia penală nr. 215 A

din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, au fost admise apelurile

declarate de Parchetul de pe

lângă

Tribunalul București și de partea civilă I.A., fiind

majorat sporul de pedeapsă aplicat potrivit art.

61 C. pen. la 3 ani

și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute

în final 9 ani și 6

luni închisoare.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr.

5545 din 20

noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut, în acord cu

referatul întocmit de

procuror în baza art. 399 C. proc. pen.,

că motivele invocate în cererea de revizuire, nu se încadrează în nici

unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394

C.

proc. pen.

Astfel, motivul de revizuire invocat de către

inculpat, prevăzut

de art. 394 lit. a) C.

proc. pen. , cum ca în cauză au apărut

probe

noi care nu au fost cunoscute la soluționarea în fond a cauzei,

tribunalul

a constatat ca numele martorului propus a fi audiat de către inculpat este nou,

însă aspectele invocate în cererea de .revizuire nu sunt noi, ci ele au fost

invocate constant de către

inculpat pe tot

parcursul procesului penal, si mai mult, cu ocazia soluționării cererii sale,

revizuientul a solicitat reducerea pedepsei;

prin urmare, s-a apreciat că nu se poate vorbi de o împrejurare nouă

apte

să schimbe radical situația sa juridica or împrejurare

susceptibila a determina achitarea „sau punerea sa in libertate, ci,

practic, revizuientul solicita prelungirea

probatoriului administrat in

cauza.

Cu privire la cel de al doilea motiv de

revizuire invocat de, către revizuient, art. 394 lit. d) C. proc. pen., și

anume ca

unul dintre membrii completului de

judecată care a soluționat cererea

sa de recurs ar fi trebuit, sa se

abțină, săvârșind astfel o infracțiune, s-a constatat că în cauza nu s-a putut

retine existenta vreunei

infracțiuni în

sarcina vreunui magistrat care să fi fost cercetat si trimis

in judecata

pentru săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea

penala în legătura cu cauza a cărei revizuire se cere.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe

de condamnatul revizuient a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.

11 din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția l-a penală,

care a reluat, rezumativ, considerentele primei

instanțe.

Î

mpotriva

acestei din urmă decizii condamnatul a declarat, în

termen legal,

recursul de față, reiterând temeiul de drept, art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.; totodată, potrivit motivelor de recurs (fila 19) revizuientul

invocă și un alt motiv de recurs și anume cel prevăzut de art. 394 lit. e) C.

proc. pen.,

solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor pronunțate și, pe

fond, admiterea cererii de

revizuire, cu consecința rejudecării cauzei.

Asupra

recursului de față ;

Afirmația

condamnatului revizuient recurent în cadrul ultimului

cuvânt

ce i s-a acordat potrivit art. 341 C. proc. pen., în sensul că , „ de frică

„,motivat de simpla sa impresie ca unul din

membri

completului de judecată ar fi comunicat, într-un fel oarecare,

în timpul dezbaterii recursului, cu procurorul de

ședință, își retrage recursul declarat, nu poate produce nici o consecință cu

privirea la

examinarea căii de atac,

această simplă afirmație (susceptibilă, de

altfel, de a fi fost făcută

jocandi

causa

) neputând constitui acea

manifestare

de voință la care se referă art. 369 alin. (1) C. proc. pen.

, text de lege la care art. 385

4

alin.

(2) C. proc. pen.

face expresă trimitere.

Așa fiind,

Înalta Curte, examinând „ pe fond „ recursul declarat, îl apreciază ca

nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute

de instanță la soluționarea cauzei.

Înalta

Curte, analizând actele și lucrările dosarului, reține că

reaprecierea

probelor care au stat la baza pronunțării hotărârii a

cărei revizuire se solicită și neaudierea unui martor nu constituie în

mod evident, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen.

, după cum judicios au apreciat

instanțele de fond și

cea de apel.

Totodată, nici motivul de revizuire

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. nu este incident în cauză

deoarece textul de lege prevede existența a două sau mai multe hotărâri

definitive , iar revizuientul face referire la

decizia penală nr. 215 A din

12 iunie

2007 a Curții de Apel București ( decizie pronunțată în apel)

și la

sentința penală nr. 495 din 4 aprilie 2007 a Tribunalului

București, secția l-a penală, (sentință a cărei

revizuire s-a solicitat).

Drept urmare, respingerea apelului, ca

nefondat, este legală și temeinică.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

, recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, urmând ca onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției si Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul condamnat G.C.R. împotriva deciziei penale nr. 11 din 23 ianuarie

2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.