ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1811/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 1368 din 27 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a l-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul G.C.R., privind revizuirea sentinței penale nr. 495 din 4 aprilie 2007 a Tribunalului București, s ecția l-a penală, (prin care fusese condamnat la 7 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) și art. 176 lit. c), aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 19 din Legea nr. 682/2002. Prin Decizia penală nr. 215 A din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de partea civilă I.A., fiind majorat sporul de pedeapsă aplicat potrivit art. 61 C. pen.

la 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final 9 ani și 6 luni închisoare. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5545 din 20 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală). Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în acord cu referatul întocmit de procuror în baza art. 399 C. proc. pen., că motivele invocate în cererea de revizuire, nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Astfel, motivul de revizuire invocat de către inculpat, prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

, cum ca în cauză au apărut probe noi care nu au fost cunoscute la soluționarea în fond a cauzei, tribunalul a constatat ca numele martorului propus a fi audiat de către inculpat este nou, însă aspectele invocate în cererea de .revizuire nu sunt noi, ci ele au fost invocate constant de către inculpat pe tot parcursul procesului penal, si mai mult, cu ocazia soluționării cererii sale, revizuientul a solicitat reducerea pedepsei; prin urmare, s-a apreciat că nu se poate vorbi de o împrejurare nouă apte să schimbe radical situația sa juridica or împrejurare susceptibila a determina achitarea „sau punerea sa in libertate, ci, practic, revizuientul solicita prelungirea probatoriului administrat in cauza.

Cu privire la cel de al doilea motiv de revizuire invocat de, către revizuient, art. 394 lit. d) C. proc. pen., și anume ca unul dintre membrii completului de judecată care a soluționat cererea sa de recurs ar fi trebuit, sa se abțină, săvârșind astfel o infracțiune, s-a constatat că în cauza nu s-a putut retine existenta vreunei infracțiuni în sarcina vreunui magistrat care să fi fost cercetat si trimis in judecata pentru săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penala în legătura cu cauza a cărei revizuire se cere. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de condamnatul revizuient a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 11 din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția l-a penală, care a reluat, rezumativ, considerentele primei instanțe.

Î mpotriva acestei din urmă decizii condamnatul a declarat, în termen legal, recursul de față, reiterând temeiul de drept, art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.; totodată, potrivit motivelor de recurs (fila 19) revizuientul invocă și un alt motiv de recurs și anume cel prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire, cu consecința rejudecării cauzei. Asupra recursului de față ; Afirmația condamnatului revizuient recurent în cadrul ultimului cuvânt ce i s-a acordat potrivit art. 341 C. proc.

pen., în sensul că , „ de frică „,motivat de simpla sa impresie ca unul din membri completului de judecată ar fi comunicat, într-un fel oarecare, în timpul dezbaterii recursului, cu procurorul de ședință, își retrage recursul declarat, nu poate produce nici o consecință cu privirea la examinarea căii de atac, această simplă afirmație (susceptibilă, de altfel, de a fi fost făcută jocandi causa ) neputând constitui acea manifestare de voință la care se referă art. 369 alin. (1) C. proc. pen. , text de lege la care art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen. face expresă trimitere. Așa fiind, Înalta Curte, examinând „ pe fond „ recursul declarat, îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, reține că reaprecierea probelor care au stat la baza pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită și neaudierea unui martor nu constituie în mod evident, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. , după cum judicios au apreciat instanțele de fond și cea de apel. Totodată, nici motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

nu este incident în cauză deoarece textul de lege prevede existența a două sau mai multe hotărâri definitive , iar revizuientul face referire la decizia penală nr. 215 A din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București ( decizie pronunțată în apel) și la sentința penală nr. 495 din 4 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția l-a penală, (sentință a cărei revizuire s-a solicitat). Drept urmare, respingerea apelului, ca nefondat, este legală și temeinică. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. , recursul urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției si Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat G.C.R. împotriva deciziei penale nr. 11 din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.