ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1868/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 23 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.N. împotriva sentinței penale nr. 1602 din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului București. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Prin sentința penală nr. 1602 din 29 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, G.N. a fost condamnat, la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și la 5 ani închisoare, în baza art. 321 C. pen., cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen.

În urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate printr-o sentință anterioară s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani, 10 luni și 16 zile. Curtea de Apel București a respins apelul declarat de inculpat, însă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 4310 din 5 octombrie 2006, l-a condamnat pe inculpat, la 2 ani închisoare în baza art. 321 alin. (1) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din art. 321 C. pen.) și a redus pedeapsa aplicată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat la 8 ani închisoare, inculpatul urmând a executa 10 ani, 10 luni și 16 zile închisoare.

Instanța de fond a reținut că cererea de revizuire a sentinței de condamnare, întemeiată pe existența unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de fond și pe motivul că unul dintre martori, A.M.D., a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, este inadmisibilă întrucât susținerile condamnatului nu se circumscriu dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. S-a reținut de prima instanță că, în calea extraordinară de atac a revizuirii, nu se poate solicita reaprecierea faptelor deja administrate și nici prelungirea probatoriului avut în vedere de instanță la pronunțarea sentinței. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 66/ A din 20 martie 2009, a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuient.

Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs reiterând motivele invocate în cererea introductivă. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. În speță, condițiile impuse de primul motiv de revizuire invocat de revizuient nu sunt îndeplinite. Din actele aflate în dosar rezultă că au fost administrate toate probele solicitate de părți, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, atât la judecarea fondului cauzei, cât și în apel, ocazie cu care a solicitat numai reducerea pedepsei aplicate.

Or, G.N. nu a solicitat în faza de cercetare judecătorească efectuarea expertizei A.D.N. și nici în căile ordinare de atac o asemenea probă nu a fost invocată. Pe de altă parte solicitarea revizuientului de a se efectua cu ocazia rejudecării, o expertiză A.D.N. pentru a dovedi că sângele aflat pe îmbrăcămintea sa îi aparține și nu provine de la partea vătămată, nu poate influența soluția dispusă în cauză, în raport de celelalte probe administrate. Ca atare, corect instanțele de fond și de apel au reținut că revizuirea, întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., poate fi cerută doar când s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, prin textul menționat cerându-se ca faptele și împrejurările să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind astfel inadmisibil pe calea extraordinară a revizuirii să se solicite o prelungire a probatoriului administrat pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat fondul cauzei. De asemenea, și al doilea motiv de revizuire invocat de revizuient nu este fondat. Potrivit art. 395 C. proc. pen., mărturia mincinoasă a unui martor, când este invocată drept temei de revizuire, nu poate fi dovedită decât printr-o hotărâre judecătorească definitivă ori prin ordonanța procurorului.

În cauză o asemenea hotărâre judecătorească nu există, simpla formulare a unei plângeri penale împotriva martorului A.M.D. nefiind suficientă pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen. Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, revizuientul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat G.N. împotriva deciziei penale nr. 66 din 20 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.