ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1367/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1524 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații:

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 3 iunie 2008 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 83 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocată suspendarea condiționată, respectiv grațierea condiționată, a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 85 din 19 martie 2003 a Judecătoriei Lehliu Gară, pedeapsă adăugată la sancțiunea de 9 ani închisoare, inculpatul urmând a executa 9 ani și 10 luni închisoare.

A fost computată prevenția de la 2 iunie 2008 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 3 iunie 2008 la zi.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a trei bâte.

Totodată, s-a luat act că Spitalul Clinic de Urgență S.P. și C.A.S. – Municipiul București nu s-au constituit părți civile.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Partea vătămată P.V. a avut un conflict cu numitul B.V. la data de 27 iunie 2005, incidentul făcând obiectul unui dosar penal, în care P.V. are calitatea de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Pe fondul acestui conflict la data de 21 ianuarie 2006, inculpații G.P., M.S., S.C. și C.C. (față de care s-a disjuns cauza întrucât s-a sustras urmăririi penale) s-au deplasat cu autoturismul marca D., (proprietatea G.G. – sora lui B.V.) pe șoseaua Pantelimon, în apropierea unui chioșc, aparținând SC M. SRL, unde victima s-a aflat pentru diverse cumpărături.

În momentul în care partea vătămată a ieșit din chioșc inculpații au încercuit-o și i-au aplicat multiple lovituri cu bâte din lemn, cu mare intensitate în cap, trunchi și membre, până când victima a căzut pe pământ și și-a pierdut cunoștința.

Victima a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență S.P. București unde s-a stabilit diagnosticul „politraumatism prin agresiune; traumatism cranio cerebral mediu; traumatism cranio facial; hematom epicraniu tempero parietal drept; hemoragie subarahnoidiană, tempero parietal stâng; fractură treime inferioară fibulă dreapta, și a fost internată până la data de 6 februarie 2006.

Raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L.M.M. a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni produse prin lovire cu și de corp /plan dur, au necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața victimei.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de cercetare penală, depozițiilor a 24 de martori, a actelor medicale și raportului de expertiză medico-legală, probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut violențele comise la data de 21 ianuarie 2006.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 47/A din 27 februarie 2008 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, apeluri ce au vizat încadrarea juridică a faptei și individualizarea pedepselor.

Împotriva acestei decizii inculpații au formulat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) în art. 182 C. pen. și reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile nu sunt fondate.

Instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă și a încadrat corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textele de lege în baza cărora inculpații au fost condamnați.

Dispozițiile art. 174 C. pen., prin care este incriminat omorul, nu precizează în mod limitativ modalitățile de realizare a activității de ucidere, acțiunea sau inacțiunea putând fi nu numai directă, dar și indirectă, esențial fiind că între acțiune sau inacțiune și rezultat să existe raport de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, omorul se caracterizează prin intenție directă sau indirectă, această ultimă modalitate a intenției implică, pe lângă prevedere, o atitudine de indiferență față de rezultat, care îl determină pe autor să nu curme acțiunea începută, acceptând posibilitatea producerii lui.

Pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. (text invocat de inculpați prin primul motiv de recurs) este necesar că, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpații să fi acționat cu praeterintenție.

Pentru delimitarea infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativă de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce, mobilul pentru care infracțiunea a fost săvârșită și terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de urgență punea în primejdie viața victimei.

În speță, comiterea infracțiunii a fost determinată de dorința de a răzbuna săvârșirea de către partea vătămată P.V.(împreună cu alte persoane) a unei infracțiuni de violență asupra numitului B.V., scop în care inculpații au fost transportați cu o mașină proprietatea sorei lui B.V. la locul unde se afla victima, după ce în prealabil s-au înarmat cu bâte din lemn.

Acționând din răzbunare, inculpații au lovit repetat victima în cap, peste corp și membre cu bâtele din lemn, instrumente apte a produce moartea în felul în care au fost utilizate.

Intensitatea loviturilor a fost de un grad deosebit, având drept consecință politraumatismele cranio cerebrale și cranio faciale, precum și fracturile și plăgile menționate în foaia de observație clinică privind pe partea vătămată, iar expertiza medico-legală efectuată a concluzionat că leziunile produse au necesitat un număr mare de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, viața acesteia fiind pusă în primejdie și a fost salvată datorită asistenței medicale calificată și de urgență ce i s-a asigurat.

În raport de împrejurările descrise este neîndoielnic că inculpații au prevăzut că datorită comportamentului lor victima ar putea deceda, și chiar dacă nu au urmărit anume acest rezultat, l-au acceptat în mod conștient, ceea ce înseamnă că au acționat cu intenție și nu din culpă.

Ca atare, încadrarea juridică a faptei a fost bine stabilită, motiv pentru care prima critică adusă soluției pronunțate nu este fondată.

De asemenea, critica referitoare la individualizarea pedepsei este nefondată.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșită de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpați este cuprinsă între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare. Stabilind o pedeapsă atât de severă pentru o astfel de faptă (comisă în forma tentativei) legiuitorul a atras atenția asupra pericolului social deosebit de ridicat în cazul faptelor prin care se aduce atingere celei mai importante valori sociale, respectiv dreptul la viață.

Instanțele, de fond și de apel, au avut în vedere acest prim criteriu de individualizare, aplicând o sancțiune orientată spre media limitelor prevăzute de textul sancționator.

Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului sancțiunii s-a ținut seama de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, toți fiind recidiviști, autori ai mai multor infracțiuni, inclusiv infracțiuni de violență.

În raport de aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorilor pedepsele aplicate apar ca just individualizate, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.P., M.S. și S.C. împotriva Deciziei penale nr. 47/A din 27 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.S., durata reținerii și arestării preventive de la 2 iunie 2008 la 13 aprilie 2009.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.P., durata arestării preventive de la 3 iunie 2008 la 13 aprilie 2009.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.C., durata reținerii și arestării preventive de la 3 iunie 2008 la 13 aprilie 2009.

Obligă recurentul inculpat G.P. la plata sumei de 275 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă recurenții inculpați M.S. și S.C. la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.