ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 174/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 53 din 12 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a respins ca nefondată contestația la executare, privind pe contestatoarea SC S.R.D. SA București în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București. Prin cererea introductivă, contestatoarea a sesizat instanța cu anularea adresei din 18 octombrie 2007 prin care s-a demarat executarea silită împotriva sa, în baza contractului de garanție reală din 24 iunie 2005 și a convenției de eșalonare nr. 310 din 21 iunie 2005 pentru o creanță în sumă de 25.929.653,42 DOLARI S.U.A. În considerentele sentinței s-a reținut că între A.V.A.S.

București, SC B. SA Biborțeni și contestatoarea SC S.R.D. SA – în calitate de codebitor garant – s-a încheiat o convenție de eșalonare (310 din 21 iunie 2005) prin care, partea rămasă neachitată din creanța cesionată de M.F.P. către A.V.A.S., a fost eșalonată. Părțile au convenit – în vederea garantării – și asupra unui contract de garanție reală mobiliară în favoarea A.V.A.S., contestatoarea garantând cu un număr de 259.201 acțiuni nominative pe care le deține la SC S.R.D. SA la SC B. SA. De asemenea, s-a reținut că părțile au stabilit obligația A.V.A.S. de a notifica Consiliul Concurenței cu privire la măsurile de sprijin financiar, iar în cazul în care avizul ar fi afectat convenția, părțile s-au obligat să procedeze la încheierea unui act adițional de modificare, completare sau desființare retroactivă a acesteia.

Din actele depuse la dosar, instanța a avut în vedere că A.V.A.S. București a transmis Consiliului Concurenței documentația, îndeplinindu-și obligația asumată, iar în situația în care nu s-a emis o decizie de neautorizare a ajutorului de stat de către acest organism, garanta – contestatoare nu se poate prevala de neîndeplinirea obligației de notificare, părțile stabilind prin convenție că, doar în cazul în care avizul ar fi afectat – prin măsurile care s-ar fi impus – convenția de eșalonare, era obligatorie la încheierea unui act adițional. Instanța a avut în vedere că, neprocedându-se la încheierea unui asemenea act adițional de modificare, completare ori desființare a convenției, părțile sunt obligate să-și execute întocmai obligațiile asumate contractual.

Împotriva sentinței a declarat recurs SC S.R.D. SA București, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. precum și prevederile art. 304 1 C. proc. civ., reținând următoarele. - Sentința atacată conține motive contradictorii, în contextul în care instanța reține că intimata A.V.A.S. și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin convenția de eșalonare dar concluzionează că neîndeplinirea acestora nu afectează în nici un mod executarea contractului din partea celeilalte părți. - Prin interpretarea dată de instanță convenției de eșalonare s-a denaturat voința părților întrucât s-a reținut eronat că, părțile nu au înțeles să suspende executarea obligației uneia dintre părți, în condițiile neîndeplinirii obligației de către cealaltă parte.

Recurenta consideră că neexecutarea obligației contractuale de către A.V.A.S. – aceea de notificare a Consiliului Concurenței atrage suspendarea obligației sale, în legătură cu plata datoriei mai ales că, în cuprinsul Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, se precizează doar regulile procedurale ce trebuie urmate în cazul autorizării ajutorului de stat. - Instanța trebuia ă aibă în vedere, în interpretarea convenției de eșalonare, că pe lângă efectele expres arătate de părți pot să existe și alte efecte ce țin de însăși natura contractului (art. 970 alin. (2) C. civ. și art. 981 C. civ.). - Creanța A.V.A.S. nu îndeplinește condițiile necesare care să justifice urmărirea silită și anume, existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.

Se susține că obiectul executării silite în baza convenției de eșalonare trebuia limitat doar la primele 10 tranșe neachitate și nu întreaga sumă. - În raport de prevederile art. 304 1 C. proc. civ. recurenta susține reaua - credință a intimatei, care nu s-a conformat obligației asumate înaintând Consiliului Concurenței documentații incomplete care nu erau de natură a obține un aviz de la această instituție conform Legii nr. 143 din 27 iulie 1999. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: - Sentința atacată respectă prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că în cuprinsul considerentelor acesteia sunt cuprinse motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în pronunțarea soluției adoptate, fiind analizate în mod amănunțit fiecare dintre motivele invocate de petentă în cuprinsul contestației la executare.

De asemenea, prima instanță și-a argumentat părerea cu privire la fiecare dintre acestea, arătând considerentele pentru care le-a găsit ca nefondate și ca nefiind în măsură a atrage anularea adresei prin care, debitoarei garante i s-au comunicat titlurile executorii și somația de a achita creanța debitorului principal pentru care a garantat cu cele 259.201 acțiuni nominative pe care le deține la SC B. SA. - Nu poate fi primită nici critica prin care se susține că hotărârea atacată ar conține motive contradictorii, în cuprinsul considerentelor.

Astfel, instanța a reținut prevederile art. 64 din convenția de eșalonare ca fiind cele care reglementează obligația asumată de A.V.A.S., aceea de a notifica Consiliul Concurenței cu privire la măsurile de sprijin financiar prevăzute în convenția de eșalonare ce pot constitui ajutor de stat, obligație pe care și-a îndeplinit-o încă din data de 20 decembrie 2005. Numai că, prin convenție părțile nu au convenit ca propriile obligații ale debitoarelor să fie condiționate în nici un fel de îndeplinirea acestei obligații de către A.V.A.S., ci dimpotrivă, de comun acord au stabilit că obligațiile de plată ale debitoarei principale încep să curgă de la 30 iunie 2005. - În interpretarea dată Convenției de eșalonare, instanța a respectat întocmai voința părților așa cum ea a fost transpusă prin clauzele acesteia, neexistând nici o prevedere convenită de părți, în sensul căreia o eventuală neexecutare a obligației de notificare ar atrage suspendarea obligației de plată.

Singura prevedere din convenție se referă la situația în care avizul Consiliului Concurenței va afecta – prin măsurile cere se vor impune – conținutul sau însăși existența convenției, scop în care părțile s-au obligat să procedeze de îndată la încheierea unui act adițional de modificare, completare sau desființare retroactivă a convenției. Ori, în cauză, Consiliul Concurenței nu a emis un aviz în sensul arătat anterior și care să fie de natură a atrage una din situațiile menționate. - Raportat la obiectul contestației la executare, acela de anulare a formelor de executare emise pentru motivele strict cuprinse în cererea depusă la instanță, Înalta Curte constată că sunt nefondate și celelalte critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., recurenta neputând să susțină suspendarea efectelor Convenției de eșalonare – pe care de altfel o recunoaște – neavând un temei legitim în susținerea acesteia. Pentru considerentele expuse, constată că sunt nefondate criticile recurentei, Înalta Curte va respinge recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC S.R.D. SA împotriva Deciziei nr. 53 din 12 martie 2008 a Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2009.