ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 174/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 53 din 12 martie 2008, Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială a respins ca nefondată contestația la

executare, privind pe contestatoarea SC S.R.D. SA București în contradictoriu

cu intimata A.V.A.S. București.

Prin cererea introductivă,

contestatoarea a sesizat instanța cu anularea adresei din 18 octombrie 2007

prin care s-a demarat executarea silită împotriva sa, în baza contractului de

garanție reală din 24 iunie 2005 și a convenției de eșalonare nr. 310 din 21

iunie 2005 pentru o creanță în sumă de 25.929.653,42 DOLARI S.U.A.

În considerentele sentinței

s-a reținut că între A.V.A.S. București, SC B. SA Biborțeni și contestatoarea

SC S.R.D. SA – în calitate de codebitor garant – s-a încheiat o convenție de

eșalonare (310 din 21 iunie 2005) prin care, partea rămasă neachitată din

creanța cesionată de M.F.P. către A.V.A.S., a fost eșalonată.

Părțile au convenit – în

vederea garantării – și asupra unui contract de garanție reală mobiliară în

favoarea A.V.A.S., contestatoarea garantând cu un număr de 259.201 acțiuni nominative

pe care le deține la SC S.R.D. SA la SC B. SA.

De asemenea, s-a reținut că

părțile au stabilit obligația A.V.A.S. de a notifica Consiliul Concurenței cu

privire la măsurile de sprijin financiar, iar în cazul în care avizul ar fi

afectat convenția, părțile s-au obligat să procedeze la încheierea unui act

adițional de modificare, completare sau desființare retroactivă a acesteia.

Din actele depuse la dosar,

instanța a avut în vedere că A.V.A.S. București a transmis Consiliului

Concurenței documentația, îndeplinindu-și obligația asumată, iar în situația în

care nu s-a emis o decizie de neautorizare a ajutorului de stat de către acest

organism, garanta – contestatoare nu se poate prevala de neîndeplinirea

obligației de notificare, părțile stabilind prin convenție că, doar în cazul în

care avizul ar fi afectat – prin măsurile care s-ar fi impus – convenția de

eșalonare, era obligatorie la încheierea unui act adițional.

Instanța a avut în vedere

că, neprocedându-se la încheierea unui asemenea act adițional de modificare,

completare ori desființare a convenției, părțile sunt obligate să-și execute

întocmai obligațiile asumate contractual.

Împotriva sentinței a

declarat recurs SC S.R.D. SA București, invocând motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. precum și prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., reținând următoarele.

- Sentința atacată conține

motive contradictorii, în contextul în care instanța reține că intimata

A.V.A.S. și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin convenția de eșalonare

dar concluzionează că neîndeplinirea acestora nu afectează în nici un mod

executarea contractului din partea celeilalte părți.

- Prin interpretarea dată de

instanță convenției de eșalonare s-a denaturat voința părților întrucât s-a

reținut eronat că, părțile nu au înțeles să suspende executarea obligației

uneia dintre părți, în condițiile neîndeplinirii obligației de către cealaltă

parte.

Recurenta consideră că

neexecutarea obligației contractuale de către A.V.A.S. – aceea de notificare a

Consiliului Concurenței atrage suspendarea obligației sale, în legătură cu

plata datoriei mai ales că, în cuprinsul Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de

stat, se precizează doar regulile procedurale ce trebuie urmate în cazul

autorizării ajutorului de stat.

- Instanța trebuia ă aibă în

vedere, în interpretarea convenției de eșalonare, că pe lângă efectele expres

arătate de părți pot să existe și alte efecte ce țin de însăși natura

contractului (art. 970 alin. (2) C. civ. și art. 981 C. civ.).

- Creanța A.V.A.S. nu

îndeplinește condițiile necesare care să justifice urmărirea silită și anume,

existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.

Se susține că obiectul

executării silite în baza convenției de eșalonare trebuia limitat doar la

primele 10 tranșe neachitate și nu întreaga sumă.

- În raport de prevederile art.

304

1

C. proc. civ. recurenta susține reaua - credință a intimatei,

care nu s-a conformat obligației asumate înaintând Consiliului Concurenței

documentații incomplete care nu erau de natură a obține un aviz de la această

instituție conform Legii nr. 143 din 27 iulie 1999.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

- Sentința atacată respectă

prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că în cuprinsul

considerentelor acesteia sunt cuprinse motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței în pronunțarea soluției adoptate, fiind analizate

în mod amănunțit fiecare dintre motivele invocate de petentă în cuprinsul

contestației la executare.

De asemenea, prima instanță

și-a argumentat părerea cu privire la fiecare dintre acestea, arătând

considerentele pentru care le-a găsit ca nefondate și ca nefiind în măsură a

atrage anularea adresei prin care, debitoarei garante i s-au comunicat

titlurile executorii și somația de a achita creanța debitorului principal

pentru care a garantat cu cele 259.201 acțiuni nominative pe care le deține la

SC B. SA.

- Nu poate fi primită nici

critica prin care se susține că hotărârea atacată ar conține motive

contradictorii, în cuprinsul considerentelor.

Astfel, instanța a reținut

prevederile art. 64 din convenția de eșalonare ca fiind cele care reglementează

obligația asumată de A.V.A.S., aceea de a notifica Consiliul Concurenței cu

privire la măsurile de sprijin financiar prevăzute în convenția de eșalonare ce

pot constitui ajutor de stat, obligație pe care și-a îndeplinit-o încă din data

de 20 decembrie 2005.

Numai că, prin convenție

părțile nu au convenit ca propriile obligații ale debitoarelor să fie

condiționate în nici un fel de îndeplinirea acestei obligații de către A.V.A.S.,

ci dimpotrivă, de comun acord au stabilit că obligațiile de plată ale

debitoarei principale încep să curgă de la 30 iunie 2005.

- În interpretarea dată

Convenției de eșalonare, instanța a respectat întocmai voința părților așa cum

ea a fost transpusă prin clauzele acesteia, neexistând nici o prevedere

convenită de părți, în sensul căreia o eventuală neexecutare a obligației de

notificare ar atrage suspendarea obligației de plată.

Singura prevedere din

convenție se referă la situația în care avizul Consiliului Concurenței va

afecta – prin măsurile cere se vor impune – conținutul sau însăși existența

convenției, scop în care părțile s-au obligat să procedeze de îndată la

încheierea unui act adițional de modificare, completare sau desființare

retroactivă a convenției.

Ori, în cauză, Consiliul

Concurenței nu a emis un aviz în sensul arătat anterior și care să fie de

natură a atrage una din situațiile menționate.

- Raportat la obiectul

contestației la executare, acela de anulare a formelor de executare emise

pentru motivele strict cuprinse în cererea depusă la instanță, Înalta Curte

constată că sunt nefondate și celelalte critici întemeiate pe dispozițiile art.

304

1

C. proc. civ., recurenta neputând să susțină suspendarea

efectelor Convenției de eșalonare – pe care de altfel o recunoaște – neavând un

temei legitim în susținerea acesteia.

Pentru considerentele

expuse, constată că sunt nefondate criticile recurentei, Înalta Curte va

respinge recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatoarea

SC S.R.D. SA împotriva Deciziei nr. 53 din 12 martie 2008 a Curții de Apel

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2009.