ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.03.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1727/2009

HOTĂRÂRE
26.03.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1727/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 1 septembrie 2008 la Curtea de Apel București, reclamantul B.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe,

obligarea acestei autorități să stabilească un termen pentru depunerea actelor

în vederea redobândirii cetățeniei. Reclamantul a cerut și daune morale în

cuantum de 1 leu.

stat la baza formulării cererii

Reclamantul a arătat că la data de 9

iulie 2007 a cerut î    n scris pârâtului să fie chemat pentru a depune actele,

în vederea redobândirii cetățeniei, cererea sa fiind motivată în drept potrivit

Legii nr. 21/1991.

Afacerilor Externe

Pârâtul solicită respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

S-a invocat capacitatea limitată a

Secției consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetățeniei și actele

necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la Ministerul Justiției.

Cele peste 600.000 de persoane care au

formulat cerere pentru redobândirea cetățeniei române sunt invitate să se

prezinte la secția consulară în ordinea cronologică a formulării cererii.

În prezent sunt programate acele persoane

care au formulat cerere la începutul anului 2004, în timp ce reclamantul a

formulat cerere la 9 iulie 2007.

Rezolvarea cu prioritate a cererii

reclamantului ar crea premisele unei discriminări în raport de celelalte

persoane care au depus cerere anterior.

Se mai arată că nu sunt incidente

prevederile Convenției Europene privind

c

etățenia,

deoarece reclamantul nu domiciliază pe teritoriul României, și nici cele ale

Legii nr. 554/2004, deoarece reclamantul a primit răspuns la cererile sale.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2926 din 4

noiembrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a obligat pârâtul să soluționeze

cererea de programare a datei pentru primirea actelor necesare redobândirii

cetățeniei române. A obligat pârâtul la 1 leu – daune morale.

format convingerea instanței de fond

Curtea de apel a constatat că, pârâtul nu

a soluționat în termenul legal, cererea reclamantului privitoare la un drept al

acestuia prevăzut de lege, producând reclamantului un prejudiciu, întrucât

acesta a fost privat în acest timp, de cetățenia română.

Ministerul Afacerilor Externe

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

6.1. Ca motiv de ordine publică se invocă

excepția prescrierii dreptului la acțiune în raport de prevederile art. 11

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că reclamantul a formulat

acțiunea, că întemeierea în fapt a acesteia este lipsa unui răspuns la cererea

adresată în luna iulie 2007, fără a preciza că cererea din data de 18 iunie

2008 ar fi o cerere nouă, de unde rezultă că, în temeiul art. 11 alin. (5) din

Legea nr. 554/2004, acțiunea este prescrisă, deoarece s-a împlinit termenul de

6 luni în care reclamantul trebuia să formuleze acțiunea, termen ce a curs de

la data când s-a împlinit intervalul legal de răspuns pentru prima cerere.

Judecătorul fondului a luat în

considerare formularea primei cereri pentru a admite acțiunea, când, în

realitate, ar fi trebuit să respingă acțiunea ca neîntemeiată, deoarece

respectiva cerere a primit răspuns în termen legal.

6.2. Judecătorul fondului a apreciat în

mod eronat că este vorba despre ipoteza „unei nesoluționări în termenul legal a

unei cereri privitoare la un drept” al reclamantului.

Din probatoriul administrat, rezultă că

au existat două răspunsuri adresate solicitantului, la datele de 18 aprilie

2008 și 14 mai 2008. Prin aceste răspunsuri, reclamantul era încunoștințat de

faptul că cererea sa va fi soluționată favorabil la momentul în care urmau să

fie procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni, depuse în aceeași

perioadă cu cea formulată de reclamant.

Instanța de fond a procedat greșit când a

aplicat în speță textul legal care a constituit motivul pentru admiterea

acțiunii, dar și atunci când nu a primit apărările referitoare la problemele pe

care le întâmpina Ambasada României la Chișinău, probleme esențiale ce au dus la întârzierea rezolvării cererilor.

intimatul-reclamant B.A.

7.1. Cu privire la excepția prescrierii

dreptului la acțiune în raport cu cererea depusă în luna iulie 2007, intimatul

arată că cererea din 18 iunie 2008 a reprezentat o nouă cerere, iar din

conținutul legii nu rezultă existența unui termen expres în interiorul căruia

reclamantul să-și poată valorifica dreptul la acțiune.

7.2. În ceea ce privește susținerea

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimatul precizează

că deși recurentul i-a comunicat două răspunsuri, prin acestea nu i-a fost

fixată data la care să se prezinte pentru a depune actele necesare redobândirii

cetățeniei române așa cum prevede legea.

În raport de cele arătate, intimatul

consideră că este în ipoteza nesoluționării în termenul legal a unei cereri,

prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, cererea

fiind aceea de a se stabili o dată pentru depunerea actelor necesare

redobândirii cetățeniei române.

Deși Legea nr. 21/1991 nu prevede un

termen în care să fie procesate cererile formulate pentru redobândirea cetățeniei

române, ci doar împrejurarea că acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei

pentru cetățenie, aceasta nu înseamnă că cererile nu trebuie înregistrate

într-un interval rezonabil de timp în raport cu data formulării cererii.

Nu se poate restricționa fără un temei

legal, dreptul persoanei de a înregistra o cerere, pentru considerente ce țin

de organizarea administrativă a serviciului din Secția Consulară a Ambasadei

României la Chișinău.

Recurentul încalcă, în opinia

intimatului, prevederile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei și

art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., întrucât soluționarea unei astfel de cereri într-un

termen rezonabil presupune primirea promptă și necondiționată a acestora.

7.3. Se solicită respingerea recursului

ca nefondat și se invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în

materie, prin Deciziile nr. 3435/2007 și nr. 3749/2008.

Legea nr. 554/2004 modificată și completată nu sunt aplicabile speței, deoarece

suntem în prezenta ipotezei din art. 1 al legii și anume „nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri”, ipoteză ce nu se găsește cuprinsă în art. 11 din

Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că reclamantul s-a

adresat pârâtului cu două cereri, la 9 iulie 2007 și la 18 iunie 2008, faptul

reținerii instanței de fond numai a depunerii primei cereri nu duce la

prescrierea dreptului la acțiune, în raport de prevederile art. 11 din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată și a ipotezei concrete a speței.

Motivul de recurs de ordine publică a

prescripției dreptului la acțiune urmează a fi respins ca nefondat.

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct .9 C. proc. civ.

În mod corect, instanța de fond, a

încadrat acțiunea formulată în cazul „nesoluționării unei cereri în termenul

legal” avându-se în vedere că, atât

l

egea

nr. 21/1991 ca legislație internă, cât și art. 10 din Convenția Europeană

asupra Cetățeniei și art. 6 paragr. 1 din C.E.D.O., impun soluționarea

cererilor ținându-se seama de termenul rezonabil.

Mai mult, Legea nr. 21/1991 a cetățeniei

române impune ca cererile privind redobândirea cetățeniei române depuse la

o

ficiile consulare ale României din străinătate,

să fie înaintate de îndată Comisiei pentru acordarea cetățeniei.

În fapt, deși reclamantul și-a exprimat

dorința de a redobândi cetățenia română printr-o primă cerere formulată la 9

iulie 2007, solicitarea nu a fost primită cu motivarea numărului mare de cereri

și cu indicarea de a aștepta până când i se va comunica data la care acesta

poate depune cererea.

O asemenea procedură încalcă termenul

rezonabil impus de legislația internă și internațională sus-menționată.

Răspunsurile date de recurent intimatului

nu echivalează cu soluționarea cererii în termenul legal și în mod corect

instanța de fond nu a ținut seama de acestea la pronunțarea soluției.

Într-adevăr, problemele pe care le

întâmpina Ambasada României la Chișinău datorită numărului mare de cereri nu

reprezintă o scuză rezonabilă pentru nesoluționarea cererii reclamantului.

Într-o astfel de situație trebuie luate

toate măsurile în scopul evitării întârzierilor în soluționarea cererilor ce

durează, în cazul reclamantului, începând cu data de 9 iulie 2007 și până în

prezent, adică un an și opt luni.

Imposibilitatea autorităților române de a

organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații adecvate pentru preluarea

cererilor de redobândire a cetățeniei române și pentru procesarea acestor

solicitări într-un termen mai scurt nu este absolută, ci ține de modul de

organizare al procedurii.

Dacă instanța de recurs ar proceda la

același calcul făcut de către intimat, referitor la numărul de cereri formulate

și la numărul de cereri soluționate de la începutul anului 2007 și până la 16

septembrie 2008, se ajunge la același rezultat, și anume 1.600 de cereri, care

împărțite pe zilele lucrătoare, 462, rezultă că au fost procesate pe zi 3,4

cereri de redobândire a cetățeniei române. Într-un asemenea ritm, cererea

reclamantului va fi soluționată într-adevăr peste aproximativ 757 ani, de unde

rezultă că motivația întârzierii nu este justificată, ceea ce va duce și la

respingerea motivului de recurs analizat.

4.Instanța de recurs la adoptarea

soluției va ține seama de practica constantă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în materie, conform deciziilor depuse la dosar.

5.Față de acestea, în temeiul art .312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.

Respinge recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 2926 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la 420 lei,

cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26

martie 2009 .

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-10-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4701/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 15 ianuarie 2009, reclamantul B.O. a sol
ÎCCJ 2010-03-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1228/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 912 din 4 martie 2009, a respins, ca neîntemeiată,
ÎCCJ 2009-11-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5014/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1458 din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea rec
ÎCCJ 2011-02-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 912/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fi
ÎCCJ 2011-05-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3105/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 1279 din 12 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios a
Sursă