Decizia nr. 1727/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 1 septembrie 2008 la Curtea de Apel București, reclamantul B.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea acestei autorități să stabilească un termen pentru depunerea actelor în vederea redobândirii cetățeniei. Reclamantul a cerut și daune morale în cuantum de 1 leu.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii Reclamantul a arătat că la data de 9 iulie 2007 a cerut î n scris pârâtului să fie chemat pentru a depune actele, în vederea redobândirii cetățeniei, cererea sa fiind motivată în drept potrivit Legii nr. 21/1991.

Apărările formulate de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe Pârâtul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a invocat capacitatea limitată a Secției consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetățeniei și actele necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la Ministerul Justiției. Cele peste 600.000 de persoane care au formulat cerere pentru redobândirea cetățeniei române sunt invitate să se prezinte la secția consulară în ordinea cronologică a formulării cererii. În prezent sunt programate acele persoane care au formulat cerere la începutul anului 2004, în timp ce reclamantul a formulat cerere la 9 iulie 2007. Rezolvarea cu prioritate a cererii reclamantului ar crea premisele unei discriminări în raport de celelalte persoane care au depus cerere anterior. Se mai arată că nu sunt incidente prevederile Convenției Europene privind c etățenia, deoarece reclamantul nu domiciliază pe teritoriul României, și nici cele ale Legii nr. 554/2004, deoarece reclamantul a primit răspuns la cererile sale.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2926 din 4 noiembrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a obligat pârâtul să soluționeze cererea de programare a datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române. A obligat pârâtul la 1 leu – daune morale.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond Curtea de apel a constatat că, pârâtul nu a soluționat în termenul legal, cererea reclamantului privitoare la un drept al acestuia prevăzut de lege, producând reclamantului un prejudiciu, întrucât acesta a fost privat în acest timp, de cetățenia română.

Recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. Ca motiv de ordine publică se invocă excepția prescrierii dreptului la acțiune în raport de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se arată că reclamantul a formulat acțiunea, că întemeierea în fapt a acesteia este lipsa unui răspuns la cererea adresată în luna iulie 2007, fără a preciza că cererea din data de 18 iunie 2008 ar fi o cerere nouă, de unde rezultă că, în temeiul art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acțiunea este prescrisă, deoarece s-a împlinit termenul de 6 luni în care reclamantul trebuia să formuleze acțiunea, termen ce a curs de la data când s-a împlinit intervalul legal de răspuns pentru prima cerere. Judecătorul fondului a luat în considerare formularea primei cereri pentru a admite acțiunea, când, în realitate, ar fi trebuit să respingă acțiunea ca neîntemeiată, deoarece respectiva cerere a primit răspuns în termen legal. 6.2. Judecătorul fondului a apreciat în mod eronat că este vorba despre ipoteza „unei nesoluționări în termenul legal a unei cereri privitoare la un drept” al reclamantului. Din probatoriul administrat, rezultă că au existat două răspunsuri adresate solicitantului, la datele de 18 aprilie 2008 și 14 mai 2008. Prin aceste răspunsuri, reclamantul era încunoștințat de faptul că cererea sa va fi soluționată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni, depuse în aceeași perioadă cu cea formulată de reclamant. Instanța de fond a procedat greșit când a aplicat în speță textul legal care a constituit motivul pentru admiterea acțiunii, dar și atunci când nu a primit apărările referitoare la problemele pe care le întâmpina Ambasada României la Chișinău, probleme esențiale ce au dus la întârzierea rezolvării cererilor.

Apărări formulate de intimatul-reclamant B.A. 7.1. Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune în raport cu cererea depusă în luna iulie 2007, intimatul arată că cererea din 18 iunie 2008 a reprezentat o nouă cerere, iar din conținutul legii nu rezultă existența unui termen expres în interiorul căruia reclamantul să-și poată valorifica dreptul la acțiune. 7.2. În ceea ce privește susținerea întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimatul precizează că deși recurentul i-a comunicat două răspunsuri, prin acestea nu i-a fost fixată data la care să se prezinte pentru a depune actele necesare redobândirii cetățeniei române așa cum prevede legea. În raport de cele arătate, intimatul consideră că este în ipoteza nesoluționării în termenul legal a unei cereri, prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, cererea fiind aceea de a se stabili o dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române. Deși Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care să fie procesate cererile formulate pentru redobândirea cetățeniei române, ci doar împrejurarea că acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie, aceasta nu înseamnă că cererile nu trebuie înregistrate într-un interval rezonabil de timp în raport cu data formulării cererii. Nu se poate restricționa fără un temei legal, dreptul persoanei de a înregistra o cerere, pentru considerente ce țin de organizarea administrativă a serviciului din Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău. Recurentul încalcă, în opinia intimatului, prevederile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei și art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., întrucât soluționarea unei astfel de cereri într-un termen rezonabil presupune primirea promptă și necondiționată a acestora. 7.3. Se solicită respingerea recursului ca nefondat și se invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, prin Deciziile nr. 3435/2007 și nr. 3749/2008. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este nefondat 2. Prevederile art. 11 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată nu sunt aplicabile speței, deoarece suntem în prezenta ipotezei din art. 1 al legii și anume „nesoluționarea în termenul legal a unei cereri”, ipoteză ce nu se găsește cuprinsă în art. 11 din Legea nr. 554/2004. Având în vedere că reclamantul s-a adresat pârâtului cu două cereri, la 9 iulie 2007 și la 18 iunie 2008, faptul reținerii instanței de fond numai a depunerii primei cereri nu duce la prescrierea dreptului la acțiune, în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată și a ipotezei concrete a speței. Motivul de recurs de ordine publică a prescripției dreptului la acțiune urmează a fi respins ca nefondat. 3. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct .9 C. proc. civ. În mod corect, instanța de fond, a încadrat acțiunea formulată în cazul „nesoluționării unei cereri în termenul legal” avându-se în vedere că, atât l egea nr. 21/1991 ca legislație internă, cât și art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei și art. 6 paragr. 1 din C.E.D.O., impun soluționarea cererilor ținându-se seama de termenul rezonabil. Mai mult, Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române impune ca cererile privind redobândirea cetățeniei române depuse la o ficiile consulare ale României din străinătate, să fie înaintate de îndată Comisiei pentru acordarea cetățeniei. În fapt, deși reclamantul și-a exprimat dorința de a redobândi cetățenia română printr-o primă cerere formulată la 9 iulie 2007, solicitarea nu a fost primită cu motivarea numărului mare de cereri și cu indicarea de a aștepta până când i se va comunica data la care acesta poate depune cererea. O asemenea procedură încalcă termenul rezonabil impus de legislația internă și internațională sus-menționată. Răspunsurile date de recurent intimatului nu echivalează cu soluționarea cererii în termenul legal și în mod corect instanța de fond nu a ținut seama de acestea la pronunțarea soluției. Într-adevăr, problemele pe care le întâmpina Ambasada României la Chișinău datorită numărului mare de cereri nu reprezintă o scuză rezonabilă pentru nesoluționarea cererii reclamantului. Într-o astfel de situație trebuie luate toate măsurile în scopul evitării întârzierilor în soluționarea cererilor ce durează, în cazul reclamantului, începând cu data de 9 iulie 2007 și până în prezent, adică un an și opt luni. Imposibilitatea autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române și pentru procesarea acestor solicitări într-un termen mai scurt nu este absolută, ci ține de modul de organizare al procedurii. Dacă instanța de recurs ar proceda la același calcul făcut de către intimat, referitor la numărul de cereri formulate și la numărul de cereri soluționate de la începutul anului 2007 și până la 16 septembrie 2008, se ajunge la același rezultat, și anume 1.600 de cereri, care împărțite pe zilele lucrătoare, 462, rezultă că au fost procesate pe zi 3,4 cereri de redobândire a cetățeniei române. Într-un asemenea ritm, cererea reclamantului va fi soluționată într-adevăr peste aproximativ 757 ani, de unde rezultă că motivația întârzierii nu este justificată, ceea ce va duce și la respingerea motivului de recurs analizat. 4.Instanța de recurs la adoptarea soluției va ține seama de practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, conform deciziilor depuse la dosar. 5.Față de acestea, în temeiul art .312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.