ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1472/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Târgu-Mureș, reclamantul B.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Tg.Mureș, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă nr. 10403/2007, în ceea ce privește data de acordare a acestor drepturi și obligarea acesteia să-i emită o nouă hotărâre prin care să-i fie acordate drepturile acordate în temeiul Legii nr. 309/2002 începând cu data de 1 iulie 2004. In motivarea cererii a arătat faptul că, prin sentința nr. 371 din 29 septembrie 2003 a Curți de Apel Tg.Mureș i s-au recunoscut drepturile conferite de Legea nr. 309/2002 pentru perioada 25 iulie 1951- 10 aprilie 1953, iar prin sentința nr. 27 din 30 martie 2007 a aceleași instanțe i s-a recunoscut și perioada cuprinsă între 11 aprilie 1953-1 august 1954, pârâta fiind obligată la emiterea unor hotărâri în acest sens.

Prin hotărârea nr. 10403/2007 emisă de pârâtă s-a dispus ca aceste drepturi să fie acordate începând cu data de 1 februarie 2007. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație reclamantul. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința nr. 94 din 16 noiembrie 2007, a admis acțiunea formulată, reținând că cererea reclamantului este întemeiată deoarece, așa cum prevăd dispozițiile legale, drepturile se acordă de la data 1 a lunii următoare depunerii cererii. Instanța a reținut faptul că, din materialul probator aflat la dosarul cauzei, a rezultat faptul că în mod greșit pârâta a stabilit data de acordare a acestor drepturi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând hotărârea pronunțată ca nelegală și netemeinică.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul că cererea reclamantului de acordare a drepturilor a fost formulată la data de 20 noiembrie 2006, pentru perioada 11 aprilie 1953- 01 august 1954, fiind vorba de o cu totul altă perioadă decât cea avută în vedere la cererea inițială de acordare a drepturilor formulată de reclamant, astfel încât apare nejustificată obligarea recurentei-pârâte la acordarea drepturilor începând cu data de 1 iulie 2004. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, persoanele prevăzute la art. 1 vor beneficia de prevederile prezentei legi cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că reclamantul B.G., beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr. 309/2002, acordarea acestora urmând a se face cu începere de la data de 1 iulie 2004. Instanța de control judiciar constată că la data de 4 iunie 2004 intimatul-reclamant a formulat cerere de acordare a drepturilor conform legii, solicitând recalcularea și plata drepturilor pentru întreaga perioadă a stagiului militar efectuat în cadrul D.G.S.M., inclusiv perioada în discuție, cerere aflată la dosarul de fond.

Având în vedere aceste considerente, hotărârea instanței de fond urmează a fi menținută ca legală și temeinică și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Târgu-Mureș împotriva sentinței nr. 94 din 16 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008.