ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1472/2008

Asupra recursului

de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Târgu-Mureș, reclamantul B.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Tg.Mureș, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă nr.

10403/2007, în ceea ce privește data de acordare a acestor drepturi și

obligarea acesteia să-i emită o nouă hotărâre prin care să-i

fie acordate drepturile acordate în temeiul Legii

nr. 309/2002 începând

cu data de 1 iulie 2004.

In motivarea

cererii a arătat faptul că, prin sentința nr. 371 din 29

septembrie

2003 a Curți de Apel Tg.Mureș i s-au recunoscut drepturile conferite de Legea

nr. 309/2002 pentru perioada 25 iulie 1951- 10 aprilie 1953, iar prin sentința

nr. 27 din 30 martie 2007 a aceleași instanțe i s-a recunoscut și perioada

cuprinsă între

11 aprilie 1953-1 august 1954,

pârâta fiind obligată la emiterea

unor hotărâri

în acest sens.

Prin hotărârea nr. 10403/2007 emisă de pârâtă

s-a dispus ca aceste drepturi să fie acordate începând cu data de 1 februarie 2007.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

contestație reclamantul.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința nr. 94

din 16 noiembrie 2007, a admis acțiunea formulată, reținând că cererea

reclamantului

este întemeiată deoarece, așa

cum prevăd dispozițiile legale, drepturile se acordă de la data 1 a lunii

următoare depunerii cererii.

Instanța a reținut faptul că, din materialul

probator aflat la dosarul cauzei, a rezultat faptul că în mod greșit pârâta a

stabilit data de acordare a acestor drepturi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând hotărârea pronunțată ca

nelegală și netemeinică.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs

formulate, faptul că

cererea reclamantului

de acordare a drepturilor a fost formulată la data

de 20 noiembrie 2006,

pentru perioada 11 aprilie 1953- 01 august 1954, fiind vorba de o cu totul altă

perioadă decât cea avută în vedere la cererea inițială de acordare a

drepturilor formulată de reclamant, astfel încât apare nejustificată obligarea

recurentei-pârâte la acordarea drepturilor începând cu data de 1 iulie 2004.

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție analizând motivele invocate în

raport

cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale în

cauză, va respinge recursul declarat pentru

considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 din

Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor

care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii în perioada 1950-1961, persoanele prevăzute la art. 1 vor beneficia de

prevederile prezentei legi cu începere de la data de întâi a lunii următoare

depunerii cererii.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și

Justiție

a constatat că reclamantul B.G., beneficiază de drepturile stabilite prin Legea

nr. 309/2002, acordarea acestora urmând a se face cu începere de la data de 1

iulie 2004.

Instanța de control judiciar constată că la

data de 4 iunie 2004 intimatul-reclamant a formulat cerere de acordare a

drepturilor conform legii, solicitând recalcularea și plata drepturilor pentru

întreaga perioadă a stagiului militar efectuat în cadrul D.G.S.M.,

inclusiv perioada în discuție, cerere aflată la dosarul

de fond.

Având în vedere

aceste considerente, hotărârea instanței de fond urmează a fi menținută ca

legală și temeinică și, pe cale de consecință,

în temeiul

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Târgu-Mureș împotriva sentinței nr. 94 din 16 noiembrie

2007 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008.