ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4519/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta T.M. a chemat în judecată C.J.P.

Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii

nr. 22811 din 21 februarie 2008 eliberată pe pârâtă, cu consecința obligării

acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea

acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a

fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 476 din 6 iunie

2008 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr.

22811 din 21 februarie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 15 ianuarie 1944-15 noiembrie 2008

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie

2008.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că probele existente la dosar atestă împrejurarea că familia

reclamantei s-a refugiat din localitatea de domiciliu Turda Cătun Hărcana

județul Cluj în localitatea Feleud Aiud județul Alba în cursul lunii august

1944, reîntoarcerea în localitatea de domiciliu având loc în cursul lunii

noiembrie 1944.

A mai reținut și faptul că conținutul

lucrării „Podul de sânge – jertfe la porțile Turzii 1944” aflat la dosar

demonstrează un transfer masiv al populației românești din localitățile

apropiate celei în care s-a născut reclamanta și, întoarcerea acesteia din

refugiu după terminarea războiului și retrocedarea teritoriului românesc

patriei-mamă.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta a susținut în esență, că

instanța de fond a greșit perioada acordării drepturilor, atât în cuprinsul

sentinței cât și în dispozitiv.

Astfel perioada legală de acordare a

drepturilor fiind 6 septembrie 1940-6 martie 1945 în mod greșit instanța a

acordat drepturile prevăzute de lege reclamantului, pe intervalul 15 noiembrie

1945 sau până la 15 noiembrie 2008.

Recurenta a mai susținut că în ce

privește proba cu martori administrată în cauză, aceasta nu este concludentă,

deoarece deși declarațiile sunt notariale aceste dovezi precare, pot face

dovada până la înscrierea în fals, însă numai sub aspectele care intră în

puterea de verificare a notarului, acesta neavând puterea să ateste

veridicitatea celor declarate.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a avut de suferit

persecuții pe motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre

de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a

făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a

trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din

motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei

evidențiază cu claritate că familia reclamantei s-a refugiat din localitatea de

domiciliu Turda Cătun Hărcana județul Cluj în localitatea Feleud Aiud județul

Alba, în cursul lunii august 1944.

Reclamanta T.M. născută la data de 29

februarie 1940 în localitatea Turda județul Cluj, în intervalul prevăzut de

lege, fiind strămutată din localitatea de domiciliu a suportat alături de

ceilalți membrii ai familiei sale consecințele nefavorabile ce au decurs din

situația de refugiat.

După cum se poate observa, condiția de

bază pe care trebuie să o îndeplinească persoana care solicită drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000 este aceea de a fi fost persecutată pe criterii

etnice și determinată să-și schimbe domiciliul, legea nefăcând nici o

distincție între naționalitatea celor persecutați sau între localitățile unde a

avut loc refugiul.

Rezultă așadar că probele depuse la dosar

atestă pe deplin, statutul de refugiat al reclamantei.

Cât privește însă intervalul pentru care reclamanta

beneficiază de drepturile prevăzute de lege, urmează a se constata că în mod

greșit instanța de fond i-a recunoscut acesteia drepturile corespunzătoare pe

intervalul 15 ianuarie 1944-15 noiembrie 2008, întrucât din probele

administrate în cauză rezultă că reclamanta s-a refugiat în cursul lunii august

1944 și s-a reîntors în localitatea de domiciliu în cursul lunii noiembrie

stabilirii calității de refugiat a reclamantei pe perioada 15 august 1944-15

noiembrie 1944, menținându-se celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj

împotriva sentinței civile nr. 476 din 6 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că stabilește calitatea de refugiat a reclamantei corespunzător

perioadei 15 august 1944-15 noiembrie 1944.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4

decembrie 2008.