ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2633/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.V., a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 21831 din 9 iulie 2007 emisă de aceasta din urmă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită este nelegală și se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 155 din 8 februarie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 21831 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde, drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2006. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar împrejurarea că familia reclamantei s-a refugiat din localitatea de domiciliu Chinteni, județul Cluj în localitatea Turda, județul Cluj în cursul lunii septembrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut, în esență, că proba cu martori administrată în cauză nu este concludentă, întrucât aceștia au fost martori oculari în toate părțile din județ și din alte județe ale țării, în mod simultan. A mai susținut că potrivit pluralului legii ar trebui să existe cel puțin două surse de informație care să indice împreună aceleași date, precum: data de plecare, localitate de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu, date care coroborate să fie în favoarea reclamantei. Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

După cum se poate observa, din analiza acestui text de lege, condiția de bază pe care trebuie să o îndeplinească persoana care solicită drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 este aceea de a fi fost persecutată pe criterii etnice și determinată să-și schimbe domiciliul, legea nefăcând nicio distincție între naționalitatea celor persecutați sau între localitățile unde a avut loc refugiul. Legea cadru are în vedere toate regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, regimuri instaurate atât în teritoriile cedate cât și cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român. Potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză, deși au fost depuse declarațiile autentificate ale martorilor R.P.și L.N. din al căror conținut rezultă că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu urmare a persecuțiilor etnice, instanța a dispus administrarea nemijlocită a probei cu martori. Astfel, audiați fiind cu respectarea dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. proc. civ. martorii R.P. și L.N. au confirmat calitatea de refugiați a reclamantei și membrilor familiei sale, dând instanței detalii privitoare la refugiu și relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal. Față de cele ce preced, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică astfel că, recursul fiind nefondat, urmează să fie respins în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ. coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 155 din 8 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.