ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1202/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.E. a solicitat instanței ca,

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 21946 din 9 iulie 2007

eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea

acesteia întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a

fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.

Prin sentința nr. 464 din 3 octombrie 2007, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 21946 din 9 iulie 2007

emisă de pârâtă, a obligat pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de

refugiat în perioada octombrie 1940-octombrie 1944 și să-i acorde drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel a reținut că probele existente

la dosar, respectiv declarația martorei C.C., audiată în fața instanței, precum

și actele de stare civilă ale reclamantei, atestă cu caracter unitar

împrejurarea că acesta din urmă, împreună cu mama sa, s-au refugiat din

localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna octombrie 1940,

reîntoarcerea având loc în anul 1945.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa

Județeană de Pensii Cluj criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivare recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis

acțiunea reclamantei pe baza probatoriului administrat, respectiv declarațiile

martorilor C.L. și B.A., arătând că acești martori au dat până în prezent

declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite.

Arată în continuare recurenta că aceste persoane au fost martori oculari,

asistând personal, în același interval de timp la sute de refugiați din mai

multe localități.

Susține, totodată, că instanța de fond a admis ca probă audierea unui

singur martor.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Deși recurenta susține că martorele C.L. și B.A. au asistat personal la

mai multe refugieri, la persoane diferite și în localități diferite, această

împrejurare nu a fost dovedită prin înscrisuri autentice care să dovedească

veridicitatea celor precizate.

Pe de altă parte, reclamanta a făcut

dovada refugiului din motive de persecuție etnică din localitatea de domiciliu

Cojocna, în localitatea Turda, județul Cluj, împreună cu mama sa și prin

suplimentarea probatoriului dispus de către instanța de fond, audierea

martorului C.C., motiv pentru care Înalta Curte constată că instanța de fond în

mod corect a admis acțiunea acesteia, astfel că recursul se dovedește a fi

nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 464 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2008.