ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2680/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

Dolj, secția penală, prin sentința penală nr. 79 din 23 februarie 2009 în rejudecare

în fond după desființarea cu trimitere în apel a hotărârii pronunțate în primul

ciclu procesual pentru motive de nulitate privind necitarea/introducerea în

cauză a autorității tutelare și neexercitarea din oficiu a acțiunii civile față

de fiica minoră a victimei, făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 345 alin.

(2) și art. 346 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.I.S.

, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit.

c) C. pen. („asupra soțului”) la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe durata de 3 ani (pedeapsa complementară).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a

fost interzisă coinculpatului pe durata executării pedepsei principale exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă

accesorie.

Conform art. 350 C. proc. pen. a

fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, iar în baza art. 88

C. pen., s-a computat din pedeapsă timpul reținerii/arestării preventive cu

începere de la 25 noiembrie 2007 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

fost confiscat un lanț din zale metalice cu lungimea de 0,90 m - corp delict.

Pe latură civilă a fost obligat

inculpatul la suma de 5000 lei daune morale, către partea civilă V.S.D., fiica

minoră din căsătoria victimei cu inculpatul, aflată în îngrijirea sorei inculpatului.

A fost obligat inculpatul în

conformitate cu dispozițiile art. 191 C. proc. pen. la plata sumei de 2.500 lei

cheltuieli judiciare statului.

Instanța a reținut în fapt că în

seara zilei de 24 noiembrie 2007 între inculpat și soția acestuia, victima I.M

s-a iscat cearta generată de consumul din obișnuință de băuturi alcoolice al

victimei pe fondul căruia își neglija obligațiile gospodărești; cearta amintită

a degenerat în agresiune fizică din partea inculpatului care și-a lovit repetat,

cu intensitate soția, la început cu frâul de la cal, apoi cu un corp contondent,

o bucată de lanț din zale metalice cu lungimea de 0,90 m, în zona corpului și a

capului.

După aplicarea corecției fizice

amintite cei doi soți au mers la culcare în camera comună, iar după un timp

inculpatul a constatat că starea soției sale se înrăutățește, iar la un moment

dat aceasta a rămas inertă; a fost apelat prin vecinul acestuia martorul N.E.,

serviciul de urgență 112 iar la sosirea ambulanței, personalul medical a

constatat decesul victimei.

Cauza morții violente a victimei,

potrivit concluziilor actelor medico-legale, a reprezentat-o șocul traumatic

hemoragic, consecința unui politraumatism cu echimoze multiple, pe mari

dimensiuni, excoriații și infiltrat epicranian; leziunile de violență

constatate au fost produse prin loviri repetate cu corp dur, iar între

traumatism și deces exista legătură directă de cauzalitate.

Inculpatul a recunoscut și regretat

violențele exercitate asupra soției susținând în apărare, că nu a prevăzut și

acceptat moartea victimei că a urmărit doar să-i aplice o corecție fizică

determinată de comportamentul vicios al acesteia (consumul repetat în exces de

băuturi alcoolice) în care sens a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei în infracțiunea mai ușoară praeterintenționată de lovituri cauzatoare de

moarte prevăzută de art. 183 C. pen.; în sens contrar, față de încadrarea

juridică din rechizitoriu în dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C.

pen., procurorul de ședință a cerut și reținerea agravantei legale de

calificare prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. [„profitând de

starea de neputință a victimei de a se apăra” cu referire la starea avansată de

ebrietate 3,10 gr.%

o

alcool etilic în sânge, potrivit examenului

toxicologic cu ocazia autopsiei, în care s-a aflat victima la momentul

agresiunii].

Cererile amintite au fost respinse

ca neîntemeiate reținându-se că intenția indirectă în săvârșirea acțiunii de

omucidere cu privire la moartea victimei rezultă ex re/ iar starea de ebrietate

a victimei în momentul agresiunii nu este de natură a fi asimilată

circumstanței agravantei legale prevăzută de la art. 176 alin. (1) lit. d) C.

pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul V.I.S. criticând

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul reținerii și a

agravantei de calificare prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen., respectiv

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea praeterintenționată

prevăzută de art. 183 C. pen. și reducerea pedepsei apreciată a fi prea aspră

în raport cu criteriile de individualizare din art. 72 C. pen., au fost

respinse ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., prin decizia penală nr. 105 din 14 mai 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală, menținându-se sentința atacată.

A fost menținută arestarea

preventivă în cauză a inculpatului computându-se din pedeapsă detenția în

continuare la zi, potrivit art. 383 C. proc. pen.

declarat în termen recurs inculpatul V.I.S. reiterând criticile de

nelegalitate/ netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.; suplimentar s-a invocat

și cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc.

pen., cu motivarea că magistratul-judecător V.T. a participat la soluționarea

cauzei în apel în ambele cicluri procesuale, aflându-se în situația de

incompatibilitate prev. de art. 47 alin. (1) C. proc. pen.

Critica ultimă de nelegalitate nu

poate fi acceptată întrucât judecătorul care participă la judecarea cauzei în

apel nu se află în cazul prevăzut de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., dacă

anterior, în aceeași cauză a făcut parte din completul de judecată care a dispus

desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la prima instanță pentru

motive de nulitate relativă, cum este situația în speță privind

necitarea/neintroducerea în cauză a autorității tutelare și respectiv

nerezolvarea din oficiu a acțiunii civile cu privire la partea civilă minoră,

fiica din căsătorie a victimei și inculpatului, deoarece, în acest caz

judecătorul nu s-a pronunțat în fond asupra acțiunii penale și civile în sensul

art. 345 și art. 346 C. proc. pen.

Pentru argumentele probatorii/justificative

arătate în sentință, preluate ulterior în motivarea deciziei atacate și de

instanța de apel, intenția indirectă din partea inculpatului cu privire la

moartea victimei rezultă din materialitatea faptei ilicite comisă de acesta [lovituri

repetate cu intensitate sporită cu corpuri contondente, apte de a suprima viața

victimei (lanț cu zale metalice de 0,90 m) în zone vitale (corp, cap); cauza

morții violente a victimei, potrivit concluziilor actelor medico-legale, a

reprezentat-o șocul traumatic hemoragic, consecința unui politraumatism cu

echimoze multiple pe mari dimensiuni, excoriații și infiltrat epicranian,

leziunile de violență amintite produse prin loviri repetate – iar nicidecum

starea de ebrietate în care s-a aflat victima cum a susținut inculpatul ulterior,

aflându-se în legătură de cauzalitate directă cu decesul părții vătămate]; ca

atare, este neîntemeiată și cererea inculpatului de schimbare a încadrării

juridice a faptei în infracțiunea praeterintenționată prevăzută de art. 183 C.

pen., moartea victimei s-a produs din culpă, nefiind prevăzută și acceptată de

inculpat, corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen.

Pedeapsa de 15 ani închisoare

aplicată inculpatului reprezintă minimul legal special prevăzut de lege pentru

infracțiunea comisă de acesta, în raport cu care reținerea de circumstanțe

atenuante ireale/personale care să impună coborârea pedepsei sub cuantumul

arătat nu se justifică, astfel că va fi respins ca neîntemeiat și cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În consecință, nefiind invocate/relevate

pentru reformarea deciziei atacate și alte cazuri de casare din oficiu dintre

cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul

inculpatului se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2007 la

22 iulie 2009.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi

obligat inculpatul-recurent la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I.S. împotriva deciziei penale

nr.105 din 14 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și

arestării preventive de la 25 noiembrie 2007 la 22 iulie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 iulie 2009.