ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2680/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul Dolj, secția penală, prin sentința penală nr. 79 din 23 februarie 2009 în rejudecare în fond după desființarea cu trimitere în apel a hotărârii pronunțate în primul ciclu procesual pentru motive de nulitate privind necitarea/introducerea în cauză a autorității tutelare și neexercitarea din oficiu a acțiunii civile față de fiica minoră a victimei, făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 345 alin. (2) și art. 346 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.I.S. , pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

(„asupra soțului”) la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsa complementară). În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a fost interzisă coinculpatului pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă timpul reținerii/arestării preventive cu începere de la 25 noiembrie 2007 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat un lanț din zale metalice cu lungimea de 0,90 m - corp delict.

Pe latură civilă a fost obligat inculpatul la suma de 5000 lei daune morale, către partea civilă V.S.D., fiica minoră din căsătoria victimei cu inculpatul, aflată în îngrijirea sorei inculpatului. A fost obligat inculpatul în conformitate cu dispozițiile art. 191 C. proc. pen. la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța a reținut în fapt că în seara zilei de 24 noiembrie 2007 între inculpat și soția acestuia, victima I.M s-a iscat cearta generată de consumul din obișnuință de băuturi alcoolice al victimei pe fondul căruia își neglija obligațiile gospodărești; cearta amintită a degenerat în agresiune fizică din partea inculpatului care și-a lovit repetat, cu intensitate soția, la început cu frâul de la cal, apoi cu un corp contondent, o bucată de lanț din zale metalice cu lungimea de 0,90 m, în zona corpului și a capului.

După aplicarea corecției fizice amintite cei doi soți au mers la culcare în camera comună, iar după un timp inculpatul a constatat că starea soției sale se înrăutățește, iar la un moment dat aceasta a rămas inertă; a fost apelat prin vecinul acestuia martorul N.E., serviciul de urgență 112 iar la sosirea ambulanței, personalul medical a constatat decesul victimei. Cauza morții violente a victimei, potrivit concluziilor actelor medico-legale, a reprezentat-o șocul traumatic hemoragic, consecința unui politraumatism cu echimoze multiple, pe mari dimensiuni, excoriații și infiltrat epicranian; leziunile de violență constatate au fost produse prin loviri repetate cu corp dur, iar între traumatism și deces exista legătură directă de cauzalitate.

Inculpatul a recunoscut și regretat violențele exercitate asupra soției susținând în apărare, că nu a prevăzut și acceptat moartea victimei că a urmărit doar să-i aplice o corecție fizică determinată de comportamentul vicios al acesteia (consumul repetat în exces de băuturi alcoolice) în care sens a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea mai ușoară praeterintenționată de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.; în sens contrar, față de încadrarea juridică din rechizitoriu în dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., procurorul de ședință a cerut și reținerea agravantei legale de calificare prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

[„profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra” cu referire la starea avansată de ebrietate 3,10 gr.% o alcool etilic în sânge, potrivit examenului toxicologic cu ocazia autopsiei, în care s-a aflat victima la momentul agresiunii]. Cererile amintite au fost respinse ca neîntemeiate reținându-se că intenția indirectă în săvârșirea acțiunii de omucidere cu privire la moartea victimei rezultă ex re/ iar starea de ebrietate a victimei în momentul agresiunii nu este de natură a fi asimilată circumstanței agravantei legale prevăzută de la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. 2. Apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul V.I.S. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul reținerii și a agravantei de calificare prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen., respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea praeterintenționată prevăzută de art. 183 C. pen.

și reducerea pedepsei apreciată a fi prea aspră în raport cu criteriile de individualizare din art. 72 C. pen., au fost respinse ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 105 din 14 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală, menținându-se sentința atacată. A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului computându-se din pedeapsă detenția în continuare la zi, potrivit art. 383 C. proc. pen. 3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs inculpatul V.I.S. reiterând criticile de nelegalitate/ netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen.; suplimentar s-a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., cu motivarea că magistratul-judecător V.T. a participat la soluționarea cauzei în apel în ambele cicluri procesuale, aflându-se în situația de incompatibilitate prev. de art. 47 alin. (1) C. proc. pen. Critica ultimă de nelegalitate nu poate fi acceptată întrucât judecătorul care participă la judecarea cauzei în apel nu se află în cazul prevăzut de art. 47 alin. (1) C. proc.

pen., dacă anterior, în aceeași cauză a făcut parte din completul de judecată care a dispus desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la prima instanță pentru motive de nulitate relativă, cum este situația în speță privind necitarea/neintroducerea în cauză a autorității tutelare și respectiv nerezolvarea din oficiu a acțiunii civile cu privire la partea civilă minoră, fiica din căsătorie a victimei și inculpatului, deoarece, în acest caz judecătorul nu s-a pronunțat în fond asupra acțiunii penale și civile în sensul art. 345 și art. 346 C. proc. pen.

Pentru argumentele probatorii/justificative arătate în sentință, preluate ulterior în motivarea deciziei atacate și de instanța de apel, intenția indirectă din partea inculpatului cu privire la moartea victimei rezultă din materialitatea faptei ilicite comisă de acesta [lovituri repetate cu intensitate sporită cu corpuri contondente, apte de a suprima viața victimei (lanț cu zale metalice de 0,90 m) în zone vitale (corp, cap); cauza morții violente a victimei, potrivit concluziilor actelor medico-legale, a reprezentat-o șocul traumatic hemoragic, consecința unui politraumatism cu echimoze multiple pe mari dimensiuni, excoriații și infiltrat epicranian, leziunile de violență amintite produse prin loviri repetate – iar nicidecum starea de ebrietate în care s-a aflat victima cum a susținut inculpatul ulterior, aflându-se în legătură de cauzalitate directă cu decesul părții vătămate]; ca atare, este neîntemeiată și cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea praeterintenționată prevăzută de art. 183 C. pen., moartea victimei s-a produs din culpă, nefiind prevăzută și acceptată de inculpat, corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen. Pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului reprezintă minimul legal special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă de acesta, în raport cu care reținerea de circumstanțe atenuante ireale/personale care să impună coborârea pedepsei sub cuantumul arătat nu se justifică, astfel că va fi respins ca neîntemeiat și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În consecință, nefiind invocate/relevate pentru reformarea deciziei atacate și alte cazuri de casare din oficiu dintre cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2007 la 22 iulie 2009. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va fi obligat inculpatul-recurent la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I.S. împotriva deciziei penale nr.105 din 14 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2007 la 22 iulie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2009.