ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3232/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial sub nr. 7130/109 din 17 octombrie 2007 la Tribunalul Argeș reclamanta Episcopia Argeșului și Muscelului a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 978 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la plata despăgubirilor reprezentând prejudiciul cauzat prin emiterea actului administrativ menționat. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în mod greșit pârâta a apreciat că în cauză nu se aplică dispozițiile O.U.G.

nr. 94/2000 cu privire la retrocedarea fostului Seminar Teologic „Neagoe Vodă Basarab” din municipiul Curtea de Argeș, aflat inițial în proprietatea reclamantei și în mod greșit, pârâta nu a luat în considerare faptul că, la data de 2 mai 1946, Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre privind indemnizația de expropriere a imobilului respectiv, condiționând intrarea în posesie a expropriatorului de plata despăgubirilor pentru expropriere. Prin urmare, exproprierea nu s-a realizat înainte de 2 mai 1946, dată care atrage incidența prevederilor O.U.G. nr. 94/2000. Prin declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei, pârâta fiind o instituție centrală, pricina s-a înregistrat la Curtea de Apel Pitești.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 37/F-C din 23 aprilie 2007 a admis excepția de tardivitate invocată de pârâta Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România și a respins ca tardiv formulată, cererea reclamantei Episcopia Argeșului și Muscelului privind anularea deciziei nr. 978/2006 emisă de pârâtă. În motivarea soluției s-a reținut că, decizia nr. 978 din 4 septembrie 2006 a cărei anulare s-a solicitat a fost comunicată reclamantei la data de 12 septembrie 2006, iar acțiunea la instanța de contencios administrativ s-a înregistrat la data de 17 octombrie 2006, după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Episcopia Argeșului și Muscelului motivat în temeiul art. 309 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a dispus prin art. 11 alin. (1) că, termenul pentru formularea acțiunii este de 6 luni, modificând implicit și art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000. Soluționând cauza prin admiterea excepției de tardivitate, susține recurenta, instanța a încălcat prevederile art. 1 din Primul protocol adițional la C.E.D.O., care protejează dreptul de proprietate, precum și art. 6 din Convenție, referitor la dreptul la un proces echitabil, în raport cu respectarea dispozițiilor procedurale, trebuind să prevaleze principiul reparației aduse fondului dreptului.

Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. O.U.G. nr. 94/2000 republicată, modificată și completată prin O.U.G. nr. 209/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 263/2006 prevede în art. 3 alin. (7) că deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Decizia nr. 978 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâtă a fost comunicată reclamantei cu adresa nr. 481 din 6 septembrie 2006, care a confirmat prin semnătură, primirea deciziei la data de 12 septembrie 2006, potrivit ștampilei Oficiului poștal nr. 6, Curtea de Argeș (dosar Tribunalul Argeș nr. 7130/109/2006, filele 37-39).

Acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta-recurentă a fost înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 17 octombrie 2007, după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei, conform prevederilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000/R, așa cum corect a reținut instanța de fond. O.U.G. nr. 94/2000 republicată, modificată și completată reprezintă legea specială în materie, inclusiv cu privire la termenul de 30 de zile, pentru atacarea cu contestație a deciziilor emise de Comisia specială de retrocedare, la instanța de contencios administrativ. Neatacarea cu contestație a deciziei în termenul prevăzut de lege atrage decăderea din acest drept. Termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004 în art. 11 nu se aplică în cauză, fiind un termen prevăzut de o lege generală, ulterioară și care, contrar susținerilor recurentei nu modifică nici explicit, nici implicit dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G.

nr. 94/2000, act normativ cu caracter special, derogatoriu. Se vor respinge ca neîntemeiate susținerile recurentei privind încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art. 1 din Protocolul I adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevederile convenției și actelor adiționale la aceasta, devenind aplicabile din momentul ratificării lor de către România, pentru cauze survenite ulterior momentului ratificării, respectiv din anul 1994, imobilul în litigiu fiind preluat cu mult anterior datei ratificării. Se vor respinge de asemenea ca neîntemeiate, susținerile reclamantei cu privire la încălcarea dreptului său la un proces echitabil și cu privire la prevalarea principiului reparației în raport cu respectarea dispozițiilor procedurale.

Instituția termenelor procedurale nu încalcă drepturile persoanelor la un proces echitabil, ci prin impunerea actelor de procedură contribuie la asigurarea disciplinei procesuale, stimulând activitatea părților prin sancțiunile prevăzute pentru nerespectarea prevederilor sale, iar prevalarea reparației în raport cu respectarea dispozițiilor procedurale ar conduce la încălcarea principiilor fundamentale prevăzute în art. 16 alin. (2) din Constituția României și anume acela că „nimeni nu este mai presus de lege”. În concluzie, recursul declarat de reclamantă va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Episcopia Argeșului și Muscelului cu sediul în municipiul Curtea de Argeș, județul Argeș împotriva sentinței nr. 37/F-C din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2007.