ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2258/2009

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 421 din 28 mai 2008

a Judecătoriei Piatra Neamț, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.V.

împotriva rezoluției nr. 3212/P/2007 din 13 septembrie 2007 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Piatra Neamț, rezoluție pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că prin plângerea depusă la această instanță, petiționarul R.V.

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că rezoluție nr.

3212/P/2007 din 13 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă judecătoria Piatra

Neamț este nelegală întrucât intimatul R.M.A.L. ar fi comis infracțiunea prevăzută

de art. 11 din O.U.G. nr. 55/2002, modificată prin Legea nr. 60/2003 și a

intervenit în mod nejustificat cu ocazia unei expertize tehnice imobiliare.

S-a reținut că prin rezoluția nr. 3212/P/2007/13

septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimatul R.M.A.L. pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. ll din O.U.G. nr. 55/2002 modificată prin Legea nr.

60/2003 apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiuni în ceea ce privește latura obiectivă.

În motivarea rezoluției s-a arătat că din

actele premergătoare efectuate a rezultat că la data de 24 februarie 2007 a

fost efectuată o expertiză tehnică în comuna Războieni jud. Neamț, fiind

prezent la fața locului și petiționarul.

La un moment dat a apărut la fața locului și

intimatul, iar în urma acestuia alerga câinele său, rasa ciobănesc german,

câine care a fost luat de intimat în brațe și l-a așezat în portbagajul mașinii

sale. Câinele nu a fost agresiv față de nicio persoană prezentă la fața locului

și a fost ținut sub supraveghere.

Față de actele și lucrările dosarului de

urmărire penală, prima instanță a apreciat că rezoluția atacată este legală și

temeinică.

În acest sens s-a reținut că declarația

intimatului se coroborează cu declarația martorului R.C. și cu raportul de

expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 1/279/2000 al Judecătoriei Piatra

Neamț în sensul că intimatul a ținut sub supraveghere câinele și că

petiționarul nu a fost amenințat în nici un mod prin prezenta acelui câine,

verificările din cadrul expertizei decurgând în mod normal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

petiționarul, arătând că hotărârea este falsă, că a fost dată de un judecător

pe care l-a recuzat și că infractorii sunt acoperiți pentru a i se fura

moștenirea.

Prin decizia penală nr. 460/ R din 21

noiembrie 2008 a Tribunalului Neamț s-a respins, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul R.V. împotriva sentinței penale nr. 421 din 28 mai 2008

pronunțată de Judecătorie Piatra Neamț.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că

hotărârea atacată este temeinică și legală, întrucât din probele dosarului

rezultă că intimatul aținut sub supraveghere câinele și că petiționarul nu a

fost în nici un fel amenințat de prezența acestuia, iar efectuarea expertizei a

decurs în mod normal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

petiționarul, iar prin decizia penală nr. 137 din 19 februarie 2009 a Curții de

Apel Bacău s-a respins, ca inadmisibil, recursul acestuia, cu obligarea la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea acestei decizii s-a arătat că

potrivit art. 385

1

C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs

sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii

penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, sentințe care nu

pot fi atacate cu apel, așa cum dispune textul art. 361 alin. (l) lit. a) C. proc.

pen.

S-a arătat că recursul este inadmisibil

atunci când este formulat împotriva unei hotărâri definitive care a intrat în

autoritatea de lucru judecat a unei decizii pronunțate de instanța de recurs

sau împotriva unei hotărâri nesusceptibile de recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

petiționarul R.V., susținând că s-a judecat în lipsa sa, deși a depus cerere de

amânare la dosar, solicitând repunerea pe rol a dosarului, judecat fals.

Prezent în instanță, petiționarul a precizat

că nu a declarat recurs împotriva deciziei nr. 137 din 19 februarie 2009 a

Curții de Apel Bacău, ci a formulat plângere împotriva acestei soluții, după

care a părăsit sala de ședință.

Față de conținutul cererii formulate de

petiționar și întrucât acesta nu a rămas în sala de ședință pentru a da

lămuriri cu privire la această cerere, Înalta Curte califică „plângerea

formulată împotriva soluției pronunțate în ziua de 19 februarie 2009” ca fiind

cerere de recurs împotriva hotărârii menționate.

Examinând actele și lucrările dosarului Înalta

Curte constată că recursul declarat de petiționar este inadmisibil.

Potrivit art. 361 alin. (l) lit. a) C. proc. pen.,

nu pot fi atacate cu apel „sentințele privind infracțiunile pentru care punerea

în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate”, acestea putând fi atacate însă cu recurs, potrivit dispozițiilor art.

385

1

lit. d

1

) C. proc. pen.

Conform dispozițiilor legale, petiționarul a

beneficiat de calea de atac a recursului, declarat împotriva sentinței penale nr.

421 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțându-se decizia penală nr.

460/ R din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Neamț, hotărâre definitivă.

Împotriva acestei decizii, petiționarul a

formulat recurs, respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 137 din 19

februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, iar împotriva acestei ultime decizii,

petiționarul a formulat un nou recurs.

Întrucât hotărârile definitive, pronunțate de

instanțele de recurs, nu sunt printre cele prevăzute de dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., privind hotărârile supuse recursului, recursul declarat de

petiționar, apare ca inadmisibil.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul

declarat de petiționar împotriva deciziei penale nr. 137 din 19 februarie 2009

a Curții de Apel Bacău este inadmisibil, iar potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. l lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respins.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționarul R.V. împotriva deciziei penale nr. 137 din 19 februarie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 iunie 2009.