ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2258/2009

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 421 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.V. împotriva rezoluției nr. 3212/P/2007 din 13 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, rezoluție pe care a menținut-o. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea depusă la această instanță, petiționarul R.V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că rezoluție nr. 3212/P/2007 din 13 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă judecătoria Piatra Neamț este nelegală întrucât intimatul R.M.A.L.

ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 55/2002, modificată prin Legea nr. 60/2003 și a intervenit în mod nejustificat cu ocazia unei expertize tehnice imobiliare. S-a reținut că prin rezoluția nr. 3212/P/2007/13 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul R.M.A.L. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. ll din O.U.G. nr. 55/2002 modificată prin Legea nr. 60/2003 apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni în ceea ce privește latura obiectivă. În motivarea rezoluției s-a arătat că din actele premergătoare efectuate a rezultat că la data de 24 februarie 2007 a fost efectuată o expertiză tehnică în comuna Războieni jud. Neamț, fiind prezent la fața locului și petiționarul.

La un moment dat a apărut la fața locului și intimatul, iar în urma acestuia alerga câinele său, rasa ciobănesc german, câine care a fost luat de intimat în brațe și l-a așezat în portbagajul mașinii sale. Câinele nu a fost agresiv față de nicio persoană prezentă la fața locului și a fost ținut sub supraveghere. Față de actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanță a apreciat că rezoluția atacată este legală și temeinică. În acest sens s-a reținut că declarația intimatului se coroborează cu declarația martorului R.C. și cu raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 1/279/2000 al Judecătoriei Piatra Neamț în sensul că intimatul a ținut sub supraveghere câinele și că petiționarul nu a fost amenințat în nici un mod prin prezenta acelui câine, verificările din cadrul expertizei decurgând în mod normal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul, arătând că hotărârea este falsă, că a fost dată de un judecător pe care l-a recuzat și că infractorii sunt acoperiți pentru a i se fura moștenirea. Prin decizia penală nr. 460/ R din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Neamț s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva sentinței penale nr. 421 din 28 mai 2008 pronunțată de Judecătorie Piatra Neamț. În motivarea acestei decizii s-a reținut că hotărârea atacată este temeinică și legală, întrucât din probele dosarului rezultă că intimatul aținut sub supraveghere câinele și că petiționarul nu a fost în nici un fel amenințat de prezența acestuia, iar efectuarea expertizei a decurs în mod normal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiționarul, iar prin decizia penală nr. 137 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău s-a respins, ca inadmisibil, recursul acestuia, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În motivarea acestei decizii s-a arătat că potrivit art. 385 1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, sentințe care nu pot fi atacate cu apel, așa cum dispune textul art. 361 alin. (l) lit. a) C. proc. pen. S-a arătat că recursul este inadmisibil atunci când este formulat împotriva unei hotărâri definitive care a intrat în autoritatea de lucru judecat a unei decizii pronunțate de instanța de recurs sau împotriva unei hotărâri nesusceptibile de recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiționarul R.V., susținând că s-a judecat în lipsa sa, deși a depus cerere de amânare la dosar, solicitând repunerea pe rol a dosarului, judecat fals. Prezent în instanță, petiționarul a precizat că nu a declarat recurs împotriva deciziei nr. 137 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, ci a formulat plângere împotriva acestei soluții, după care a părăsit sala de ședință. Față de conținutul cererii formulate de petiționar și întrucât acesta nu a rămas în sala de ședință pentru a da lămuriri cu privire la această cerere, Înalta Curte califică „plângerea formulată împotriva soluției pronunțate în ziua de 19 februarie 2009” ca fiind cerere de recurs împotriva hotărârii menționate.

Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționar este inadmisibil. Potrivit art. 361 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu apel „sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”, acestea putând fi atacate însă cu recurs, potrivit dispozițiilor art. 385 1 lit. d 1 ) C. proc. pen. Conform dispozițiilor legale, petiționarul a beneficiat de calea de atac a recursului, declarat împotriva sentinței penale nr. 421 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, pronunțându-se decizia penală nr. 460/ R din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Neamț, hotărâre definitivă.

Împotriva acestei decizii, petiționarul a formulat recurs, respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 137 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, iar împotriva acestei ultime decizii, petiționarul a formulat un nou recurs. Întrucât hotărârile definitive, pronunțate de instanțele de recurs, nu sunt printre cele prevăzute de dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., privind hotărârile supuse recursului, recursul declarat de petiționar, apare ca inadmisibil. Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționar împotriva deciziei penale nr. 137 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău este inadmisibil, iar potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. l lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respins.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva deciziei penale nr. 137 din 19 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2009.