ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4845/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4845/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 23 ianuarie 2009,
reclamanta M.A. a chemat în judecată M.A.E., solicitând constatarea refuzului
nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea privind primirea actelor
necesare redobândirii cetățeniei române, cu obligarea și la 1000 lei daune
morale.
În motivarea acțiunii
reclamantul arată că, la data de 18 septembrie 2006 s-a adresat Secției
Consulare a Ambasadei României din Chișinău, cu o cerere, prin care a solicitat
să i se comunice data la care urmează să se prezinte pentru depunerea cererii
de redobândire a cetățeniei române. Precizează reclamanta că deși la 7 ianuarie
2008 a formulat o nouă cerere către M.A.E. nu a primit nici un răspuns.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1534 din
8 aprilie 2009 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția
de netimbrare a cererii și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să
stabilească o dată pentru depunerea de către reclamantă a actelor necesare
redobândirii cetățeniei române.
A fost respinsă ca
neîntemeiată cererea de obligarea la daune morale.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs M.A.E. susținând în esență că instanța a interpretat greșit
legea când a respins excepția prescripției extintive a dreptului la acțiune.
Se mai arată că în mod
greșit s-a reținut de către instanță refuzul nejustificat de a-i răspunde, că
în cauză s-a dovedit că reclamanta a fost încunoștințată de faptul că cererea
sa va fi soluționată favorabil în momentul în care se vor procesa cererile
similare ale cetățenilor moldoveni.
Recursul este nefondat.
Cu privire la excepția
prescripției dreptului la acțiune în raport cu prima cerere, depusă în septembrie
2006 aceasta a fost corect respinsă de instanța de fond.
Cererea reclamantei-intimate
cu revenirile din 2 octombrie 2008 și respectiv 7 ianuarie 2009 au rămas
nesoluționate.
Recurentul-pârât nu poate
invoca propria culpă, constând în inacțiunea sa de a răspunde cererii
reclamantei.
În ceea ce privește
„așa-zisul răspuns” din luna octombrie 2008, reprezintă în fapt un refuz
nejustificat de primire a cererii, care urmează a fi soluționată la o dată neprecizată.
Potrivit prevederilor art. 14
din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, președintele Comisiei pentru Cetățeni
va fixa termenul la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare
acordării sau redobândirii cetățeniei române, termen care nu va depăși 5 luni
de la data înregistrării cererii.
De menționat practica
constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție care în numeroase decizii a
respins recursul M.A.E., obligând această instituție, să primească cererile reclamanților
de redobândire a cetățeniei.
Hotărârea instanței de fond
fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârât va fi respins ca
nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 1534 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Obligă recurentul să
plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 noiembrie 2009.