ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2231/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5461 din 20 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale active și în consecință a respins acțiunea reclamantei T.R.G.N.V. care a solicitat în contradictoriu cu pârâtele MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR BUCUREȘTI și A.V.A.S. București să se constate existența dreptului de a încheia contractul de privatizare a SC U.T.M. SA, sub condiția publicării în Monitorul Oficial a hotărârii de guvern privind aprobarea condițiilor principale ale acestui contract, conform art. 5 1 din Legea nr. 137/2002 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul, referindu-se la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a reținut că în vederea îndeplinirii condițiilor pentru participarea la licitație pentru cumpărarea pachetului de acțiuni deținut de stat la SC U.T.M. SA și conform voinței proprii, reclamanta T.R.G.N.V. a încheiat un contract de asociere cu SC R.R. SA, persoană juridică de naționalitate română, pentru a se înscrie la licitație în forma unui consorțiu. În procesul verbal nr. 3 din 10 ianuarie 2005 al licitației s-a menționat că ofertanții au fost Consorțiul format din SC R.R. SA și T.R.G. N.V., precum și SC E.H. SRL. A fost declarat ofertant adjudecator consorțiul format din SC R.R.

SA și T.R.G.N.V. și nu reclamanta care a formulat acțiunea în nume propriu. Este irelevant că prin actul adițional la contractul de asociere dintre cele două societăți (cea română și cea olandeză) act depus la dosar, acestea au desemnat reclamanta „ca reprezentant unic al părților” deoarece împuternicirea privește „exercitarea drepturilor decurgând din acțiunile care fac parte din pachetul de acțiuni” în nici un caz reprezentarea în justiție. Acțiunea nu a fost formulată decât de T.R.G. N.V., nu și de SC R.R. SA iar obiectul cererii clar formulat este acela de a se constata numai dreptul T.R.G.N.V. de a încheia contractul de privatizare, deci cu excluderea celeilalte societăți la contractare.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 632 din 20 decembrie 2007, a respins apelul reclamantei T.R.G. N.V., și cererea de intervenție în interesul apelantei formulată de intervenienta SC R.R. SA, ca nefondată. Instanța de control judiciar a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri că stabilirea calității de adjudecatar s-a realizat exclusiv în raport cu consorțiul format din SC R.R. SA și T.R.G.N.V. și nicidecum cu fiecare dintre acestea separat, ci împreună. În raport cu art. 111 C. proc. civ. interesul părții are legătură cu calitatea procesuală activă dar admiterea excepției lipsei acestei calități implică în cauză lipsa caracterului legitim al interesului, care privește caracterul său.

Asocierea sub forma consorțiului nu a creat o persoană juridică nouă, iar strict în ceea ce privește asociații, raporturile interne dintre aceștia sunt stabilite prin clauzele contractului, drepturile dobândite născându-se în patrimoniul acestora. Dar, în contextul opozabilității față de terți, în vederea îndeplinirii condițiilor pentru câștigarea licitației cele două societăți asociate s-au prezentat împreună, în forma consorțiului, calitatea de ofertant și adjudecatar raportându-se la acesta din urmă, iar nu la cele două societăți considerate individual. Chiar forma acceptată a contractului, de privatizare prevede calitatea de cumpărător a celor două societăți împreună, sub forma consorțiului.

Dacă au avut numai împreună calitatea de ofertant și adjudecatar în mod inerent și dreptul de a încheia contractul de privatizare nu poate fi exercitat decât în același mod, indiferent de procentul de dobândire a acțiunilor stabilit între asociați. În consecință, acțiunea în constatarea acestui drept nu poate fi formulată doar de una dintre asociate. Reclamanta nu este îndreptățită la calitatea de reprezentant al consorțiului în ceea ce privește formularea în nume propriu a acțiunii privind încheierea în nume propriu a contractului de privatizare. Achiesarea intervenientei la scopul urmărit de reclamantă nu poate prezenta relevanță juridică în sens contrar fără a se excede cadrului legal. Împotriva deciziei nr. 632 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, au declarat recurs atât reclamanta T.R.G.N.V.

cât și intervenienta SC R.R. SA care au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat admiterea recursurilor casarea hotărârii, admiterea apelului și a cererii de intervenție accesorie, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În argumentarea motivelor invocate, recurentele au susținut că instanța de apel în mod eronat a respins primul motiv de apel invocat de T.R.G.N.V. respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor legale deoarece în ceea ce privește aplicabilitatea art. 1038 C. civ. și raporturile de solidaritate dintre T.R.G.N.V.

și SC R.R. SA, aceasta rezultă din chiar contractul de asociere care prevede la art. 2.7 în mod expres faptul că „Părțile (T.R.G. și SC R.R.) convin prin prezentul contract ca, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a Pachetului de Acțiuni, vor fi ținute în mod solidar de îndeplinirea obligațiilor contractuale” și la art. 2.8, „contractul de vânzare-cumpărare - va fi semnat de ambele părți prin următorii reprezentanți desemnați ai acestora” … așadar, de cele două societăți în nume propriu, iar nu de vreun „consorțiu”.

Totodată recurentele susțin că instanța de apel a făcut o gravă confuzie între condițiile și formele de precalificare și câștigare a licitației și condițiile necesare cerute de Codul de procedură civilă și legislația de specialitate pentru a fi titularul dreptului material și procesual la acțiune în sensul că nu este și nu poate fi titularul dreptului la acțiune în fața instanței o asociere (pe care părțile au numit-o consorțiu) care nu are personalitate juridică, nu are capacitate de folosință și care nu este subiect de drept, încălcându-se în acest fel norme elementare de drept. Recurentele mai susțin că s-a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea recurenta-reclamantă consideră că decizia atacată nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină, fiind cazul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. în sensul că decizia instanței de apel este total lipsită de motivare în drept neindicându-se textul de lege care înlătură aplicarea art. 1038 și art. 1016 C. civ. și nu sunt indicate motivele de drept care stau la baza concluziei instanței. Totodată recurenta intervenientă critică decizia atacată în ceea ce privește nemotivarea respingerii cererii de intervenție formulată în cauză. Recursurile sunt nefondate. În ceea ce privește primul motiv de recurs, potrivit căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, se constată că este neîntemeiat întrucât în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată (constatarea existenței dreptului T.R.G. N.V. de a încheia contractul de privatizare) instanța de fond și de apel au stabilit corect că reclamanta nu are calitate procesuală activă.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că pentru îndeplinirea condițiilor de participare la licitație pentru cumpărarea pachetului de acțiuni deținut de stat la U.T.M. SA, reclamanta T.R.G. N.V., societate de naționalitate olandeză, a încheiat un contract de asociere cu SC R.R. SA, persoană juridică de naționalitate română, pentru a se înscrie la licitație în forma unui consorțiu. După cum rezultă din procesul verbal nr. 3 din 10 ianuarie 2005 ofertant a fost consorțiul format din SC R.R. SA și T.R.G. N.V. precum și SC E.H. SRL. Ofertant adjudecatar a fost declarat consorțiul format din SC R.R. SA și T.R.G. N.V., nu reclamanta care a formulat acțiune în nume propriu. Prevederile art. 1038 C. civ.

potrivit cărora creditorul solidar, reprezintă pe ceilalți cocreditori în toate actele care pot avea ca efect conservarea obligației nu sunt aplicabile în speță întrucât nu ne aflăm în prezența unei obligații plurale solidare, cu subiecte multiple în cadrul căreia fiecare creditor poate cere debitorului întreaga datorie. În speță la procesul de privatizare nu a participat reclamanta în nume propriu ci un consorțiu format din SC R.R. SA și T.R.G. N.V. Nici susținerea recurentelor potrivit căreia instanța de apel a comis o eroare cu privire la obiectul acțiunii deduse judecății nu poate fi reținută întrucât în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată în mod corect instanța a reținut că nu se justifică formularea unei acțiuni în constatare și pentru conservarea unui drept de a încheia contractul de privatizare.

Finalitatea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, constă în recunoașterea dreptului reclamantei și nu al consorțiului format din reclamantă și SC R.R. SA de a încheia contractul de privatizare. Critica recurentelor privind aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reținută întrucât numai în mod excepțional excepția se poate uni cu fondul atunci când pentru soluționarea acesteia este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii. Unirea excepției cu fondul este o posibilitate pentru instanță, nu o obligație. În consecință susținerea recurentelor potrivit căreia instanța ar fi antamat fondul cauzei respingând necesitatea unirii excepției cu fondul este nefondată, întrucât instanța a apreciat în mod corect că poate soluționarea excepției lipsei calității procesuale active fără antamarea fondului.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut întrucât din considerentele deciziei rezultă atât motivele de fapt cât și motivele de drept care au fost avute în vedere la pronunțarea soluției. În ceea ce privește cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de SC R.R. SA, din considerentele deciziei se constată că s-a motivat respingerea acesteia. Cererea formulată de intervenientă în interesul reclamantei, are un scop limitat, deoarece intervenientul accesoriu nu invocă un drept propriu, ci urmărește prin apărările pe care le face ca soluția să se dea în favoarea părții pentru care s-a intervenit. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. urmează să se respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC T.R.G. N.V. Amsterdam și intervenienta SC R.R. SA Constanța împotriva deciziei comerciale nr. 632 din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 iunie 2008. publică, astăzi 200 .