ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 895/2009

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, învestită cu judecarea apelului declarat,

printre alții, de inculpatul P.C. împotriva sentinței penale nr. 59 din 19

martie 2007 a Tribunalului Olt, a dispus, în baza art. 29 alin. ultim din Legea

nr. 47/1992, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale privind

soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 37 lit. b) teza a treia C.

pen. și art. 126 lit. b) C. pen., formulată de inculpat, ca inadmisibilă.

S-a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția

prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepția de

neconstituționalitate invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei,

întrucât dispozițiile prevăzute de art. 126 lit. b) C. pen., criticate ca fiind

neconstituționale nu sunt incidente în cauză, iar contradicția dintre acest

text de lege și art. 37 lit. b) C. pen. (starea de recidivă reținută pentru

inculpat) nu are vreo legătură cu

soluționarea

cauzei, nici chiar prin raportare la art. 21 din Constituție,

privind

accesul liber la justiție.

S-a mai reținut că, în realitate, autorul excepției nu

critică art. 37 C. pen., ci este nemulțumit de reținerea stării de recidivă

prin actul de sesizare, ceea ce, în opinia sa, îi încalcă accesul liber la

justiție.

Împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul a declarat

recurs.

Recursul inculpatului nu

este fondat.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă,

într-adevăr, că încheierea atacată este legală și temeinică și, pe cale de

consecință, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstitutionalitate invocată de inculpat

este

inadmisibilă.

Examinând excepția invocată de recurentul inculpat, Înalta

Curte constată că nu este îndeplinită una dintre

cerințele cumulative

impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul

ca excepția de

neconstitutionalitate să aibă

legătură cu soluționarea cauzei în orice

fază a litigiului și oricare ar

fi obiectul acestuia.

În cauză, dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. și art. 126

lit. b) C. pen., invocate de inculpat ca fiind neconstituționale, întrucât ar

fi contradictorii și redactate neclar și că, în acest fel, ele ar permite

judecătorilor aprecieri subiective pentru stabilirea diferențiată a

modului de reținere a stării de recidivă, prin

substituirea legiuitorului,

încălcându-se astfel drepturile personale ca

urmare a înlăturării posibilității de invocare și apreciere a textului mai

favorabil, nu au legătură cu soluționarea apelului inculpatului, întrucât

modalitatea de stabilire a incidenței unor instituții penale, cum sunt recidiva

sau prescripția executării pedepsei, nu face obiectul investirii instanței de

apel.

Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de

recurentul inculpat P.C. să fie respins, ca nefondat,

cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.C. împotriva încheierii

din 4 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 12 martie 2009.