ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 895/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 4 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, învestită cu judecarea apelului declarat, printre alții, de inculpatul P.C. împotriva sentinței penale nr. 59 din 19 martie 2007 a Tribunalului Olt, a dispus, în baza art. 29 alin. ultim din Legea nr. 47/1992, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 37 lit. b) teza a treia C. pen. și art. 126 lit. b) C. pen., formulată de inculpat, ca inadmisibilă.

S-a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca excepția de neconstituționalitate invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, întrucât dispozițiile prevăzute de art. 126 lit. b) C. pen., criticate ca fiind neconstituționale nu sunt incidente în cauză, iar contradicția dintre acest text de lege și art. 37 lit. b) C. pen. (starea de recidivă reținută pentru inculpat) nu are vreo legătură cu soluționarea cauzei, nici chiar prin raportare la art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție. S-a mai reținut că, în realitate, autorul excepției nu critică art. 37 C. pen., ci este nemulțumit de reținerea stării de recidivă prin actul de sesizare, ceea ce, în opinia sa, îi încalcă accesul liber la justiție.

Împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul a declarat recurs. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că încheierea atacată este legală și temeinică și, pe cale de consecință, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate invocată de inculpat este inadmisibilă. Examinând excepția invocată de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită una dintre cerințele cumulative impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul ca excepția de neconstitutionalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. În cauză, dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 126 lit. b) C. pen., invocate de inculpat ca fiind neconstituționale, întrucât ar fi contradictorii și redactate neclar și că, în acest fel, ele ar permite judecătorilor aprecieri subiective pentru stabilirea diferențiată a modului de reținere a stării de recidivă, prin substituirea legiuitorului, încălcându-se astfel drepturile personale ca urmare a înlăturării posibilității de invocare și apreciere a textului mai favorabil, nu au legătură cu soluționarea apelului inculpatului, întrucât modalitatea de stabilire a incidenței unor instituții penale, cum sunt recidiva sau prescripția executării pedepsei, nu face obiectul investirii instanței de apel. Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat P.C.

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.C. împotriva încheierii din 4 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2009.