ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3667/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.T. a

chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și

Ministerul Justiției și a solicitat să fie obligate aceste autorități să

dispună revenirea la denumirea de țigan în loc de denumirea recent omologată de

rrom.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că schimbarea denumirii de țigan în rrom creează confuzii

și conflicte inadmisibile.

Din oficiu prima instanță a

invocat excepția lipsei procedurii prealabile iar prin sentința civilă nr. 93

din 2 aprilie 2008 a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul nu a îndeplinit în cauză procedura

prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 în sensul de a se adresa

pârâților anterior formulării acțiunii la instanța de judecată, procedură care

constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul B.T.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că în cauză nu

sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 deoarece nu

există un act administrativ unilateral revocabil în totalitate sau parțial.

Examinând cauza în temeiul art.

3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există

motive pentru casarea sau modificarea sentinței recurate.

Legiuitorul a condiționat

sesizarea instanței de contencios administrativ de formularea în prealabil a

unei plângeri adresate autorității publice care prin exces de putere aduce o

vătămare dreptului sau interesului legitim recunoscut de lege unei persoane.

În mod corect, din oficiu, judecătorii

fondului au pus în discuția părților prezente excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile la care art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face

trimitere în mod expres.

Înțelesul expresiei

„plângere prealabilă” se regăsește în art. 2 lit. j) din Legea nr. 554/2004 și

nu poate fi eludat.

Argumentul invocat de

recurent în sensul că nu e vorba de niciun act administrativ unilateral pentru

a fi incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din lege subliniază de altfel

caracterul inadmisibil al cererii adresate instanței de contencios a Curții de

Apel Ploiești, așa încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.T. împotriva sentinței civile n. 93 din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2008.