ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3667/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.T. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției și a solicitat să fie obligate aceste autorități să dispună revenirea la denumirea de țigan în loc de denumirea recent omologată de rrom. În motivarea cererii reclamantul a arătat că schimbarea denumirii de țigan în rrom creează confuzii și conflicte inadmisibile. Din oficiu prima instanță a invocat excepția lipsei procedurii prealabile iar prin sentința civilă nr. 93 din 2 aprilie 2008 a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a îndeplinit în cauză procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 în sensul de a se adresa pârâților anterior formulării acțiunii la instanța de judecată, procedură care constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.T. Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 deoarece nu există un act administrativ unilateral revocabil în totalitate sau parțial. Examinând cauza în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței recurate.

Legiuitorul a condiționat sesizarea instanței de contencios administrativ de formularea în prealabil a unei plângeri adresate autorității publice care prin exces de putere aduce o vătămare dreptului sau interesului legitim recunoscut de lege unei persoane. În mod corect, din oficiu, judecătorii fondului au pus în discuția părților prezente excepția neîndeplinirii procedurii prealabile la care art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în mod expres. Înțelesul expresiei „plângere prealabilă” se regăsește în art. 2 lit. j) din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi eludat. Argumentul invocat de recurent în sensul că nu e vorba de niciun act administrativ unilateral pentru a fi incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din lege subliniază de altfel caracterul inadmisibil al cererii adresate instanței de contencios a Curții de Apel Ploiești, așa încât în temeiul art. 312 C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.T. împotriva sentinței civile n. 93 din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.