ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4484/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 mai 2008,

reclamanții I.D.I. și I.D.M. au solicitat obligarea pârâților V.E.,

președintele Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă

Consiliul local al comunei Brusturi, județul Neamț și D.V., secretar al

Consiliul local al comunei Brusturi la plata de daune pentru nerespectarea

dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 18/1991 și art. 16 din Titlul IV al Legii

nr. 247/2005.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 72 din 23 iunie

2008, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Târgu

n

eamț, în baza

art. 1 pct. 1 C. proc. civ., cu motivarea că nu sunt aplicabile prevederile

Legii nr. 554/2004, în condițiile în care reclamanții nu au chemat în judecată

nici o autoritate publică de la nivel central.

Împotriva acestei sentințe, au declarat

recurs reclamanții și au solicitat casarea hotărârii ca nelegală, susținând că

instanța de contencios administrativ a fost legal sesizată să judece pricina și

că, în mod greșit a fost declinată competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a constatat judicios că

nu sunt incidente în cauză normele de competență materială privind litigiile de

contencios administrativ, întrucât cererea de chemare în judecată nu are ca

obiect acte administrative întocmite de autorități publice în regim de putere

publică.

Cererea de obligare a intimaților-pârâți

la plata de daune se soluționează potrivit dreptului comun, astfel încât s-a stabilit

corect competența judecătoriei, care potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., are

plenitudine de jurisdicție, judecând în primă instanță, toate procesele și

cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.

Recurenții-reclamanți au criticat

hotărârea pronunțată în cauză, fără însă a argumenta în fapt și în drept

susținerea lor privind competența materială a curții de apel, ca instanță de

contencios administrativ în judecarea cauzei.

Constatând că prezentul litigiu nu are ca

obiect un raport juridic de drept public și că nu sunt aplicabile prevederile

Legii nr. 554/2004, Înalta Curte va menține ca legală hotărârea instanței de

fond și pe cale de consecință, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 decembrie

2008 .